America sub teroare. Atacul cu antrax
America sub teroare. Atacul cu antrax

America sub teroare. Atacul cu antrax

America sub teroare. Atacul cu antrax. In octombrie 2001, deasupra unei Americi aflate inca sub soc ca urmare a tragediei din 11 septembrie se abatea spectrul terorismului bacteriologic; o noua stare de urgenta, de aceasta data una intr-un mod mult mai subtil inspaimantatoare.

Nebunescul val de teroare raspandit de sutele de plicuri suspectate ca ar contine pulberea mortala a facut inconjurul lumii de cateva ori doar pentru ca in scurt timp sa se dezumfle ca un balon. Timp de cateva saptamani, in lume au existat doua tipuri de eroi: pompierii si postasii. Apoi, dintr-o data, tacere. "Cine a manevrat fluxul stirilor si conform carei strategii?", se mai intreaba inca cei convinsi ca este o eroare sa crezi ca stirile corespund faptelor, iar faptele adevarului. Din aceasta perspectiva, daca faptele au fost livrate in mass-media prin filtrul unei regii destul de grosolane, ce a distorsionat realitatea ca intr-un joc de oglinzi deformate, greu de spus ce s-a intamplat in realitate.

Desfasuratorul
Pe 5 octombrie, ziarele publica stirea mortii lui Robert Stevens, un jurnalist de la Sun, din Boca Raton, Florida, internat in spital in urma infectarii cu Bacillus Anthracis, o bacterie ai carei spori provoaca antraxul, o boala mortala. Secretarul Departamentului Sanatatii, Tommy Thompson exclude insa ipoteza atacului terorist, sugerand ca infectarea ar fi survenit pe cai naturale. Opiniei publice i se dau toate asigurarile: "antraxul nu este contagios". Se va afla ulterior ca alte persoane au fost infectate incepand din 23 septembrie, dar nu fusesera corect diagnosticate. In dimineata de luni 15 octombrie 2001, un functionar de la biroul senatorului Tom Daschle deschide o scrisoare de amenintare (expediata in data de 9) continand o pulbere ce se va dovedi "purtatoare" de spori ai bacilului antraxului. Va rezulta ulterior ca o alta scrisoare cu praful mortal a fost trimisa si senatorului Patrick Leahy. Textul scrisorilor trimise politicienilor suna asa: "Nu ne poti opri. Avem acest antrax. Vei muri. Ti-e frica? Moarte Americii. Moarte Israelului. Allah e mare".

In data de 16 octombrie, palatul ce gazduia birourile Senatului este inchis, iar controalele sunt extinse si la Camera Reprezentatilor, dupa ce 28 de membri ai personalului rezulta pozitivi la testul antraxului. In timp ce acestia urmeaza un tratament cu antibiotice, se afla ca alte doua scrisori contaminate au fost expediate la redactiile NBC News si New York Post. Pe 21 si 22 octombrie cad victime ale antraxului angajatii postali Thomas L. Morris (55 ani) si Joseph P. Curseen (47), cei care manevrasera scrisorile contaminate. Guvernatorul Thomas Ridge, director al Sigurantei nationale va dezvalui ca sporii continuti de scrisorile trimise la New York Post si senatorilor democrati apartin tulpinii Ames (utilizata de obicei in laboratoarele de cercetare a armelor bacteriologice) si ca pulberile trimise senatorilor ar fi fost de zece ori mai concentrate decat cele destinate jurnalistilor. Pe 31 octombrie, moare infirmiera Kathy Nguyen din New York, iar pe 21 noiembrie decedeaza ultima victima a antraxului, Ottilie Lundgren din Oxford (Connecticut).

Citeşte şi :  Bătălia pentru Anglia (iunie 1940 - aprilie 1941)

America sub teroare. Atacul cu antrax
America sub teroare. Atacul cu antrax

Patriotii
Desigur, in criza antraxului, suspectul numarul 1 a fost Bin Laden si banda lui de fanatici asasini, intruchiparea Raului Absolut. Rationamentul, ce-i drept, parea fara cusur: talibanii atacati de bombardamentele Statelor Unite s-ar fi razbunat cu mijloacele letale de care dispuneau (furnizand administratiei Bush un argument in plus pentru a cere si obtine mana libera, si grea, de a trece la represalii impotriva teroristilor noului mileniu). Daca acceptam versiunea divulgata de mass-media, totul se leaga: America a fost agresata de o secta de fundamentalisti islamici, ca atare America are dreptul de a trece la represalii si "de a declara razboi terorismului".

Din aceasta perspectiva, povestea pare insa scenariul unui film mediocru de aventuri si spionaj. Erau zile frenetice pentru senatorii Congresului american, confruntati in perioada respectiva cu promulgarea Patriot Act, o lege antiterorism promovata puternic de Administratia Bush, dar extrem de controversata intrucat presupunea acceptarea anumitor limitari ale libertatilor personale ale cetatenilor americani. Proiectul de lege a fost prezentat Congresului pe 2 octombrie. Atunci, liderul majoritatii din Senat, senatorul democrat Tom Daschle a cerut mai mult timp pentru a examina documentatia, declarand ca se indoieste ca Senatul ar putea aproba aceasta lege intr-o saptamana, conform calendarului si dorintei administratiei Bush. Seful Comisiei Juridice din Senat, democratul Patrick Leahy, care alaturi de Daschle detinea puterea de a bloca demersul legislativ, a ridicat si el dubii cu privire la neconstitutionalitatea prevederii.

Pe 24 octombrie este aprobata o finantare de 300 milioane de dolari pentru statele afectate de antrax. In aceeasi zi, trece in Senat Patriot Act, cu un singur vot impotriva, cel al senatorului Russell Feingold, al carui birou se afla alaturi de cel al lui Tom Daschle. Mai tarziu se va afla ca mare parte dintre reprezentati au votat Patriot Act fara a-l citi inainte.

Avertisment sau atac?
Nu este asadar de mirare ca initial ziarele europene au urmat docil linia indicata de guvernul american: Bin Laden este un nebun furios care incearca sa-si procure arme de distrugere in masa, iar declaratiile ce apar in presa escaladeaza oroarea: "Bin Laden vrea bomba atomica!", "Bin Laden are deja bomba atomica!". Pe 22 noiembrie 2001, in London Times, secretara Federatiei Omenilor de Stiinta americani, Barbara Hatch Rosenberg, declara insa ca "bacteriile atacului cu antrax asupra Americii provin aproape sigur dintr-un laborator guvernamental al Statelor Unite". Pe 29 noiembrie, revista Greenpeace din Germania, citand informatii confidentiale de la delegatia SUA prezenta la Conferinta de la Geneva pe tema armelor biologice, dezvaluie ca "cine a savarsit atacul doreste o crestere a bugetului SUA pentru cercetarea in domeniul armelor bacteriologice". Dincolo de toate ipotezele, mai mult sau mai putin verosimile, iata si o certitudine: "Analiza preliminara a pulberii a aratat ca aceasta are aceeasi concentratie de spori a antraxului produs de Pentagon: o mie de miliarde de spori per gram. Niciun guvern strain - dupa cat se stie - nu a mai fost vreodata in stare sa puna la punct o pulbere a acestui germene atat de concentrata", declara o sursa anonima din cadrul delegatiei americane la Geneva; potrivit careia, atentatorul ar fi dorit mai mult sa starneasca panica decat sa ucida, pentru a imprima un ritm mai alert dezvoltarii cercetarii bacteriologice militare.

Citeşte şi :  Incetinirea rotaţiei Pământului poate declansa cutremure devastatoare ?

Fapt este ca, dupa ce americanii si-au atintit atentia in ograda proprie, discutiile despre antrax, germeni, pulberi si plicuri mortale s-au rarit considerabil. Atunci cand multora le-a devenit clar ca amenintarea antraxului nu a fost decat o afacere americana, guvernul Bush nu a mai putut-o utiliza drept cauza sacrosanta a razboiului impotriva talibanilor; e destul de jenant sa admiti ca tocmai ai tai sunt acei tipi care, din ratiuni necunoscute, au provocat moartea a cinci persoane, victime la fel de inocente ca si copiii afgani spulberati de bombele superinteligente made in USA.

Ce se mai aude cu antraxul?
Se spune ca, la Washington, in briefing-ul de dimineata cu serviciile secrete, presedintele George W. Bush ar fi intrebat din timp in timp: "Ce-avem in cazul Antrax?", iar raspunsurile nu erau niciodata in masura sa-l satisfaca. In decursul timpului, planul criminal a fost atribuit mai multor "vinovati": agentilor 007 ai lui Saddam, teroristilor Al Qaeda, extremistilor neonazisti americani si, in ordinea numerelor de pe tricou, ultimul la rand, "cercetatorului nebun". Agentii federali au avut nevoie de 7 ani de anchete controversate pentru a furniza un nume si un corp, chiar daca, de aceasta data unul lipsit de viata: cel al lui Bruce Edwards Ivins, 62 de ani, microbiolog civil in cadrul armatei, care si-ar fi luat viata cu o doza masiva de tranchilizante, gest motivat cel mai probabil de dorinta de a se sustrage justitiei (sau injustitiei): FBI-ul asadar a ajuns la concluzia ca Ivins, cercetator de succes in laboratorul militar din Fort Detrick, Maryland, ar fi trimis scrisorile cu antrax Congresului si mass-media in 2001. Cand a survenit tragedia, procuratura era pregatita sa-l incrimineze si ar fi solicitat pedeapsa cu moartea.

In august 2008 insa, stirea sinuciderii lui Ivins si dezvaluirile cu privire la ancheta au fost primite de opinia publica cu neincredere. Cu nici o luna inainte, Departamentul Justitiei din Statele Unite tocmai fusese obligat sa-i plateasca daune in valoare de 6 milioane de dolari lui Steve Hatfill, alt om de stiinta de la Fort Detrick, ani de-a randul considerat a fi vinovat de raspandirea antraxului. In cele din urma, s-a dovedit totusi ca FBI-ul s-a inselat, iar Hatfill s-a tinut tare, declarand razboi autoritatilor. Ivins in schimb a clacat. A intrat in depresie imediat ce s-a declansat ancheta. Fusese indepartat de la laborator si supus la numeroase interogatorii impreuna cu alti colegi (FBI-ul restransese cercul suspectilor la patru nume, printre care si cel al cercetatorului sinucigas, care de altfel a colaborat cu politia in faza initiala a anchetei).

Citeşte şi :  Istoria săngeroasă a cruciadelor

Definit de prieteni drept "un excentric", Ivins era un om foarte religios, canta in corul Bisericii si facea voluntariat pentru Crucea Rosie; exemplul perfect de bun cetatean si tata de familie. Din cand in cand, scria la cotidianul local Frederick News Post scrisori pe teme legate de morala si religie. Straniu totusi comportamentul acestuia in centrul din Fort Detrick, citadela militara unde se studiaza virusuri si vaccine. In mai multe ocazii, intre decembrie 2001 si aprilie 2002, cercetatorul ar fi realizat teste cu antrax, violand astfel regulile de securitate. Faceau scrisorile trimise membrilor Congesului si presei parte dintr-un studiu asupra antraxului? Reprezentau ele oare o tentativa de a atrage atentia asupra pericolului reprezentat de antrax? Sau erau un adevarat atac la adresa statului? Multi se tem ca sinuciderea lui Ivins a fost o solutie mai mult decat convenabila. A fost gasit un vinovat, iar o sinucidere suna la fel de bine ca o confesiune. Prietenii cercetatorului ii iau insa apararea, acuzand autoritatile ca l-ar fi stors ca pe-o lamaie. Ca acesta ar fi fost o victima si nu un vinovat. Mai exista apoi si aceia care intrevad un complot in complot: adevaratul responsabil i-ar fi inchis gura lui Ivins pentru totdeauna, inscenand o sinucidere.

Si totusi, cum ramane cu infioratorul cosmar al antraxului? Cel care dupa doar o luna a incetat a mai reprezenta un pericol? Cum ramane cu efectele oribile ale infectiei bacteriologice? Statele Unite isi doreau Afganistanul; l-au avut. Iar amenintarea teribila a talibanilor, ce constituia un risc intolerabil pentru intregul mapamond a fost in mod glorios strivita. Putem respira usurati.

Citeste si alte articole ...
 

Leave a Reply

2012en
%d blogeri au apreciat: