Subscribe to RSS

Mistere back to homepage

Misterele Zonei 51 Misterele Zonei 51(0)

Misterele Zonei 51. Locaţia Zonei 51 nu a fost niciodată secretă, având în vedere că ea este înfăţisată în imaginile din satelit prezentate de Google Maps sau Google Earth. În schimb, este păstrată secretă activitatea din interiorul bazei. Faptul că din ce în ce mai mulţi cetăţeni americani semnalau apariţia de OZN-uri prin anii’50 şi ‘60 avea o legătură directă cu activitatea care se desfăşura în Zona 51. Accesul în apropierea bazei este în continuare restricţionat.

Înfiinţarea bazei secrete din deşertul Nevada

Existenţa Zonei 51 (Area 51) nu a fost recunoscută niciodată oficial de către guvernul SUA, cu toate că în ultima vreme CIA a declasificat mai multe documente referitoare la locaţie acestei baze şi la activităţile generale care se desfăşoara acolo. Oficial locaţia este cunoscută ca Poligonul de teste şi antrenament de la Nevada sau Groom Lake (Nevada Test and Training Range). În documentele CIA se folosesc şi alte nume alternative precum Dreamland, Paradise Range, Home Base, Watertown Strip sau Homey Airport.

Baza de teste din deşertul Nevada a fost înfiinţată de către Preşedintele Harry Truman, în 1951. Scopul initial era amenajarea unui perimetru într-o zonă izolată pentru a realizarea unor teste nucleare. Aşa apare Nevada Test Site, locul în care Departamentul Energei din SUA a realizat aproximativ 100 de teste nucleare atmosferice (numărul total de teste nucleare, însumând şi cele subterane, ajunge la 739). Zona 51 era un alt perimetru din această imensă bază din deşertul Nevada, care era situată chiar lângă Nevada Test Site (numărul 51 vine de la ordinea în care au fost numerotate perimetrele bazei). Zona 51 era adiacentă Zonei 15. Perimetrul are o formă dreptunghiulară şi se întinde pe 40 de km . Baza se află la 155 de km, NV de Las Vegas.

Noi tehnologii de spionaj americane confundate cu OZN-uri

 

Din documentele desecretizate de CIA, rezultă faptul că în perioada 1954-1974 au fost dezvoltate două proiecte de avioane de spionaj:proiectul avioanelor U-2 şi proiectul Oxcart (construcţia avioanelor de spionaj Lockheed A-12).

Testele la mare altitudine ale avioanelor de spionaj U-2 au declanşat în anii ’50 o adevărată isterie a OZN-urilor, iar tot mai mulţi oamenii începeau să le raporteze apariţia. Pe la mijlocul anilor ’50, avioanele comerciale zburau la altitudini cuprinse între 3000 m şi 6000 de m. Avioane militare precum B-47 sau B-57 operau la altitudini mai mici de 12000 m. În consecinţa, o dată ce U-2 a început să zboare la altitudinea uimitoare de 18.000 m, tot mai mulţi au început să semnaleze controlorilor de trafic aerian apariţia unor obiecte zburătoare neidentificate. Documentul desecretizat de CIA, care cuprinde 366 de pagini, explică ce anume reprezenta Project Blue Book (nr. Proiectul Cartea Albastră). Proiectul trebuia să semnaleze atunci când civilii raportau apariţia unor aşa-zise OZN-uri, care erau de fapt avioane U-2, apoi se luau măsuri pentru a preveni aceste evenimente.

Documentul CIA explică de ce erau confundate avioanele U-2 cu OZN-uri. Totul are legătură cu aripile argintii ale avionului U-2;în lumina soarelui, acestea începeau să licărească, iar cei de la sol-sau chiar piloţii de pe avioanele comerciale-nu realizau că este un avion. Pe vremea respectivă, nimeni nu credea că un avion putea ajunge la o altitudine de 18000 de metri, astfel ca avioanele U-2 ajungeau să fie confundate cu OZN-uri. Documentul CIA nu dă alte informaţii referitoare la vreun posibil contact cu nave extraterestre, lăsând în continuare loc speculaţiilor. Nu toate raporturile despre OZN-uri îşi găseau explicaţia în zborurile avioanelor U-2. Oricum, în perioada anilor ’50-’60, mai mult de jumătate din rapoartele care semnalau obiecte zburătoare neidentificate erau de fapt legate de zborurile avioanelor de spionaj U-2 şi A-12 (proiectul Oxcart).

Un fapt interesant semnalat de documentul CIA referitor la avioanele U-2 este dorinţa preşedintelui Eisenhower de a recruta doar cetăţeni străini pentru misiunile de spionaj. În cazul prăbuşirii unui avion U.2, SUA şi-ar fi putut nega implicarea în activitatea desfăşurată de respectivul pilot străin.

Fenomenele OZN din Zona 51:adevăr sau născocire?

Cartea lui Annie Jacobsen intitulată Area 51:An Uncensored History of America's Top Secret Militarya creat o adevărată controversă în rândul cititorilor americani, avansand tot felul de teorii legate de presupuse experimente medicale ale URSS cu scopul de a crea extratereştri falşi .

In privinta incidentului de la Roswell din 1947 (aşa-zisa prăbuşire a unei farfurii zburătoare cu fiinţe extraterestre), autoarea Jacobsen afirmă faptul că totul a fost o înscenare pusă la punct de sovietici. În carte se afirmă faptul că Stalin s-a întâlnit cu doctorul nazist Mengele la Auschwitz (responsabil de multe experimente medicale criminale ale regimului nazist) şi i-a propus să colaboreze pentru a scăpa de execuţie. Mengele ar fi trebuit să efectueze nişte experimente medicale pe nişte copii pentru a crea extratereştri falşi, pe care ulterior URSS-ul i-ar fi trimis în “farfurii zburătoarea”.

Această teorie contravine adevărului istoric. Atunci când a ajuns la Auschwitz în mai 1943, Mengele a condus experimente medicale care nu au avut nici o legătură cu crearea de falşi extratereştri din oameni. Experimentele sale oribile nu au demonstrat că ar fi deţinut competenţa medicală necesară pentru a face astfel de transformări.

În plus, doctorul Mengele fugise deja din Auschwitz în ianurie 1945, înainte de ajungerea Armatei Roşii acolo. După ce a fost capturat de americani şi a stat o perioadă ascuns în Germania, Mengele se refugiază în 1949 în America de Sud.

Stalin nu avea nici un interes să pună la cale farse cu extratereştri americanilor, având în vedere că era prea preocupat de obţinerea primei bombe atomice sovietice. Mai mult, tehnologia sovietică nu era atât de avansată pentru a crea “farfurii zburătoare“ la vremea respectivă.

Se pare că multe cărţi care au fost scrise pe tema OZN-urilor din Area 51 au fost mai mult ficţiune decât realitate.

De multe ori, ceea ce vedeau oameni erau de fapt reflexiile solare produse de avioanele de recunoaştere (U-2, A-12 sau D-21 Tagboard) ale CIA testate la mare altitudine în Zona 51. Având în vedere că toate proiectele erau compartimentate în Zona 51, nici măcar lucrătorii nu ştiau exact la ce lucrau.

Tot în Zona 51 a fost testată şi tehnologia străină, în mare parte sovietică, din perioada Războiului Rece. Aşa au ajuns să fie testate avioanele de luptă sovietică de tip MIG. De asemenea, în programul denumit HAVE GLIB, CIA a testat în Zona 51 sistemul sovietic de radar pentru rachete.

În afara de teoria conspiraţiei legată de OZN-uri, mai există şi alte supoziţii legate de Zona 51, cum ar fi testarea de arme energetice, arme meteorologice, tehnologie de teleportare şi călătorie în timp, precum şi de sisteme de propulsie exotice.

Mai este activă Zona 51 ?

Sub proiectul denumit SCORE EVENT din 1977, Forţele aeriene ale SUA au început să finanţeze noi îmbunătăţiri la baza de la Groom Lake (Area 51). Din 1979, Zona 51 începe să fie administrată de Air Force Flight Test Center din Edwards(California). Aşa au continuat şi testele la alte prototipuri secrete de avioane. Este vorba de prototipurile de avioane invizibile F-117, care chiar dacă au făcut teste de zbor pe noul aeroport militar de la Tonopah, au efectuat teste radar în Zona 51. Avioanele F-117 erau dezasamblate şi transportate pe timpul nopţii cu avione de transport C-5 de la aeroportul Tonopah până la Groom Lake. Operaţiunile de testare radar al lui F-117 în zona 51 au continuat şi după ce acesta a devenit operaţional în 1983.

În prezent, în zona 51 este în desfăşurare şi programul de construcţie de noi drone, echipamente militare care au început să fie din ce în ce mai solicitate de armata şi serviciile secrete americane, mai ales în războiul împotriva terorismului care a urmat atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Programul de drone american a ajuns în centrul atenţiei în 2002, prin evenimentul tragic din Yemen, unde o dronă a ucis accidental 13 persoane care făceau parte din alaiul unei nunţi.

Zvonurile legate de posibilele invenţii testate în Zona 51 au ajutat de fapt la păstrarea secretului operaţiunilor care se desfăşoară la Groom Lake.

 
Incidentul Dyatlov, atac extraterestru ? Incidentul Dyatlov, atac extraterestru ?(0)

Incidentul Dyatlov, atac extraterestru? La început de februarie 1959, nouă studenți ai Universității Tehnice de Stat Ural îşi găsesc sfârşitul într-un mod pe cât de tragic, pe atât de misterios. Plecaţi într-o excursie de amploare pentru studierea unor obiective pe versantul Otorten din nordul munților Ural, Rusia, doar unul reuşeşte să supravieţuiască unui "atac" despre care nici astăzi nu se ştie adevărul

Aventura care avea să devină unul dintre cele mai mari mistere ale lumii începe pe 28 ianuarie 1959. Zece studenți (opt bărbați și două femei) în frunte cu organizatorul expediției, Igor Diatlov de numai 23 de ani, pornesc spre versantul Otorten pentru a studia pantele muntelui, în ciuda temperaturilor care scădeau şi până la -30 de grade Celsius.

1 februarie 1959. Iuri Iudin se îmbolnăveşte şi nu reuşeşte să mai ţină pasul cu echipa, aşa că rămâne într-un sat pentru a-şi reveni. Ceilalţi nouă îşi continuă călătoria.

2 februarie 1959. Începe coşmarul iar singurele dovezi care ajută la reconstituirea nopţii terifiante sunt fotografiile developate de pe rolele de film recuperate de investigatori. Tinerii îşi instalează tabăra pe panta unui munte de lângă Ortoten şi decid să doarmă, spre surprinderea tuturor, în “câmp deschis”.

Grupul se află la un kilometru și jumătate de o pădure, unde ar fi putut să se adăpostească în condiții mai sigure la temperaturi atât de joase. Tabăra avea să fie ultima pe care a organizat-o vreodată grupul.

Diatlov spusese că echipa ar trebui să se întoarcă pe 12 februarie, dar se aştepta să întârzie câteva zile. Alarma se dă abia pe 20 februarie, iar tabăra este găsită de echipele de salvare în data de 26.

ANCHETATORII GĂSESC CORTURILE SFÂŞIATE, RADIAŢII CARE NU POT FI EXPLICATE ŞI NOUĂ TINERI MORŢI ÎN CONDIŢII SUSPECTE!

Ceea ce găsesc, însă, anchetatorii aici pare rupt dintr-un film de groază. Corturile tinerilor sunt sfâşiate din interior, urme de paşi care duc pădure şi nouă cadavre.

Potrivit investigatorilor, grupul plecase din corturi fără bocanci său echipament, iar urmele de pași sugerau că studentii merseseră fie desculți, fie în șosete. Cu alte cuvinte, și-au sfâșiat corturile și au alergat în grabă prin zăpada înaltă până la brâu, deși nu s-au găsit dovezi că ar fi fost în preajmă alți oameni sau că cineva din grup avea intenții rele.

Primele două corpuri au fost găsite la marginea pădurii, sub un pin gigant, şi purtau doar lenjerie de corp și erau desculțe. Potrivit rapoartelor, ramurile copacului erau rupte, ceea ce sugera că cineva încercase să se cațere în el.

Între tabără și copac au mai fost găsite trei corpuri, printre care și cel al lui Diatlov. Zăceau în poziții care sugerau că respectivii se întorceau înapoi spre tabără. Unul dintre ele, cel al lui Rustem Slobodin, avea craniul fracturat, deși doctorii au susținut că nu era o fractură fatală, iar investigația s-a închis după ce doctorii au hotărât că cei cinci muriseră în urma hipotermiei.

APRILIE 1959. MOARTEA TINERILOR, UN SCENARIU DE FILM DE GROAZĂ?!

După două luni de la descoperirea celor cinci cadavre, anchetatorii reuşesc să îi găsească şi pe ceilalţi patru la doar câteva sute metri depărtare, îngropaţi în zăpadă. Conform criminaliştilor, aceştia suferiseră morți traumatice, deși nu existau urme de traume externe: Nicolas Thibeaux-Brignollel avea craniul fracturat, Alexander Zolotariov avea coastele sfărâmate, Ludmila Dubinina avea și ea coastele sfărâmate și i se tăiase limba. Ceea ce este şi mai ciudat e faptul că toate hainele tinerilor erau radioactive.

„A fost echivalentul unui accident de mașină," a spus Boris Vozrozhdeni, unul dintre doctorii implicați în caz, potrivit documentelor desigilate pe care le-a studiat ziarul Times.

Cea mai plauzibilă explicație pentru dezastru e că tabăra echipei a fost îngropată de o avalanșă, ceea ce ar explica corturile sfâșiate și unele traume. Dacă echipa a fost îngropată, e posibil să se fi instalat hipotermia. De partea cealaltă, există voci care susţin că ar fi fost vorba despre forţe extraterestre, dată fiind radioactivitatea găsită pe hainele tinerilor.

 

 
Misterul pietrelor scrise din Bornhold. Misterul pietrelor scrise din Bornhold.(0)

Misterul pietrelor scrise din Bornhold..Bornholm este o insulă din Marea Baltică, ce are o suprafață de 588 km2 și reprezintă un teritoriu ce aparține de Danemarca. În această insulă care, în secolul trecut a fost ocupată atât de către armatele hitleriste, dar și de către cele sovietice, a fost făcută o descoperire arheologică importantă.

Este vorba despre aproximativ 300 de fragmente misterioase de piatră, numite „pietrele Soarelui”. Pe suprafața acestor mici lespezi se observă incizii sau inscripții neobișnuite, al căror sens oamenii de știință nu l-au putut elucida, cu tot interesul ce le-a fost acordat.

S-a ajuns la concluzia că inscripțiile de pe pietrele din Insula Bornholm au fost incizate în urmă cu 5000 de ani. Unele dintre pietre au formă aproape pătrată și semnele enigmatice pe care le conțin formează desene care, uneori, par să reprezinte câmpuri cultivate sau pânze de păianjen.

 

Pietrele au fost descoperite în zona Vasagård, aflată în partea de sud a insulei. Unele dintre bucățile de rocă par să fie foarte tocite, ca și cum cineva le-ar fi utilizat foarte frecvent, în activitatea de zi cu zi. Prima lespede de acest fel a fost descoperită în urmă cu 22 de ani, într-un perimetru arheologic situat la 8 kilometri de Vasagård. După cum observă Lars Larson, prefesor la Universitatea din Lund (Suedia), este foarte dificil de stabilit rolul misterioaselor bucăți de rocă.

 

Unii oameni de știință consideră că unele pietre inscripționate de la Bornholm ar reprezenta hărți vechi de cinci milenii ale unor zone de pe insulă. Acestea ar fi fost utilizate, potrivit unor teorii, în ritualurile arhaice menite să îmbuneze Soarele și celelalte divinități ale văzduhului, pentru ca vremea să fie prielnică culturilor agricole. Cu alte cuvinte, erau obiecte magice sau obiecte de cult primitive. Acum 5000 de ani, locuitorii insulei din Marea Baltică erau, se pare, ca și alți europeni din acea epocă îndepărtată, adepți ai unei religii arhaice în care era venerat Soarele, ca divinitate de prim rang.

Una dintre pietre conține un desen complex, ce ar putea reprezenta un fel de hartă, după cum consideră arheologul Flemming Kaul, cercetător la Muzeul Național din Danemarca. De altfel, bucăți de piatră ce prezintă incizii de acest tip au mai fost identificate, după cum arată specialistul menționat, și în zona montană din nordul Italiei, acelea fiind interpretate drept reprezentări simbolice ale reliefului local, adică un fel de hărți arhaice. Anumite pietre incizate de pe insula Bornholm din Marea Baltică ar putea fi, astfel, unele dintre cele mai vechi hărți descoperite până acum, nu doar pe continentul european, ci și pe mapamond.

 
Angajat al Pentagonului : E posibil să nu fim singuri pe Pământ Angajat al Pentagonului : E posibil să nu fim singuri pe Pământ(0)

Un fost angajat al Pentagonului care a condus un program guvernamental de cercetarea a potențialelor OZN-uri a declarat că el crede că există dovezi ale existenței vieții extraterestre pe Pământ, scrie CNN.

„Credința mea personală este că există dovezi foarte convingătoare că s-ar putea să nu fim singuri „, a declarat Luis Elizondo într-un interviu pe „Erin Burnett OutFront” al CNN.

Mai multe articole publicate în weekend de către The New York Times și Politico arată că Pentagonul a dezvoltat un program numit Identificarea amenințării Aviatice Avansată. Acest program a fost inișiat de senatorul Harry Reid, D-Nevada, care a ajutat la finanțarea acesteia după ce a vorbit cu un prieten și un donator politic care deține o companie aerospațială și a spus că crede în existența unor extratereștrii.

Elizondo a declarat pentru New York Times că a demisionat din cadrul Departamentului Apărării în octombrie, în semn de protest față de ceea ce el a numit secretizarea excesivă a programului și opoziția internă față de acesta, după ce finanțarea a fost întreruptă în 2012.

Fostul oficial al Pentagonului a declarat luni că nu poate să vorbească în numele guvernului, dar a sugerat puternic că există dovezi care l-au împiedicat să excludă posibilitatea ca aeronave extraterestre au vizitat Pământul.

„Aceste aeronave – le vom numi aeronave – arată caracteristici care nu se află în prezent în inventarul american și nici în niciun inventar străin despre care știm că”, a spus Elizondo despre obiectele pe care le-au cercetat.

El a spus că programul a încercat să identifice ceea ce s-a văzut, fie prin intermediul unor instrumente sau rapoarte ale martorilor oculari, iar apoi „să constate și să determine dacă aceste informații reprezintă o potențială amenințare la adresa securității naționale”.

Fostul oficial al Pentagonului a declarat că a identificat avioane „anormale” care „sfidează aparent legile aerodinamicii”.

„Lucruri care nu au servicii de zbor evidente, nici forme evidente de propulsie și manevre în moduri care să includă manevrabilitate excesivă dincolo de, să spunem, forța G sau ceva biologic”, a spus Elizondo.

Raportul Times despre programul guvernamental privind OZN-urile a inclus și clipuri în care apar piloți care observă un obiect misterios. Unul dintre aceștia, Comandorul în rezervă David Fravor, a declarat pentru CNN că a observat un obiect care arăta ca un „Tic Tac lung de 12 metri” care se manevra rapid și își schimba direcția în timpul unui zbor în 2004.

 
Misterioasele piramide din Tenerife Misterioasele piramide din Tenerife(0)

Misterioasele piramide din Tenerife.Construcții vechi de formă piramidală există în foarte multe zone ale lumii, însă nu toate aceste monumente sunt cunoscute publicului larg. Un asemenea exemplu, de monument mai puțin cunoscut, este piramida din Hellinikon, Grecia. Oricum, construcțiile de tip piramidal suscită interesul oriunde s-ar afla.

Deși acest lucru este mai puțin cunoscut, Spania se numără printre țările europene care… dețin piramide. În insulele Canare, ce aparțin teritoriului spaniol, mai exact în Tenerife, se află cel puțin șase misterioase structuri de formă piramidală. Nu se știe cine le-a construit și nici scopul exact al ridicării lor. Ar putea fi vorba despre o populație și cultură misterioase, ce au dispărut de multă vreme.

Astfel de piramide pot fi observate în regiunea Guimar din Tenerife; ele fac parte dintr-un parc etnografic înființat de către celebrul explorator Thor Heyerdahl, care a locuit acolo o perioadă din viață. Interesant este că faimosul explorator norvegian considera că enigmaticele piramide din Tenerife au legături cu alte piramide în trepte, pe care le-a putut examina, în admirabila sa carieră.

 

Ipoteza îndrăzneață a lui Thor Heyerdahl a fost că, la un moment dat, ar fi existat o civilizație puternică, aptă să efectueze călătorii trans-oceanice și că această misterioasă civilizație ar constitui conexiunea dintre piramidele egiptene și cele din așa-zisa Lume Nouă.

În opinia lui Thor Heyerdahl, constructorii piramidelor din Tenerife ar fi așa-numiții guanși, cei care au trăit pe acele meleaguri înainte de venirea spaniolilor. Guanșii reprezintă un popor dispărut sau asimilat, care folosea o limbă berberă.

Arheologii oficiali, însă, susțin că structuriile din Tenerife nu sunt piramide, ci simple „opere” ale fermierilor din secolele trecute, care ar fi dorit să dea numeroaselor pietre colectate de pe terenurile agricole o utilizare, construind un sistem de terase. Pe de altă parte, discipolii lui Heyerdahl susțin că piramidele din Tenerife ar fi avut un rol ceremonial, ținându-se seama de solstiții, la construirea și orientarea lor spațială.

 

Despre guanși, vechii locuitori ai acestor insule, nu se știu foarte multe lucruri. Cu toate că li se atribuie origini africane, se pare că guanșii aveau un ten destul de deschis la culoare. Zeul lor suprem era numit Achaman, în Tenerife. O parte dintre oamenii de știință susțin că guanșii ar fi descins din berberii originari din nordul continentului african, mai cu seamă din Libia.

Una dintre cele mai cutezătoare teorii avansează ideea că guanșii ar fi fost descendenții legendarilor atlanți, care s-ar fi așezat în Canare, după ce Atlantida ar fi dispărut sub ape. S-a mai sugerat, de asemenea, că actualele insule Canare ar fi fost înălțimile pe care s-au refugiat supraviețuitorii, atunci când cea mai mare parte a teritoriului Atlantidei s-ar fi scufundat.

Teoriile și legendele sunt numeroase. Cert este că, pentru a ajunge la adevăr, structurile piramidale misterioase din Tenerife, construite cu migală din piatră vulcanică, ar trebui studiate fără idei preconcepute.

 
Top 10 Cele mai mari conspiraţii din toate timpurile Top 10 Cele mai mari conspiraţii din toate timpurile(0)

Top 10 Cele mai mari conspiraţii din toate timpurile.S-ar putea ca toti cei care cred in conspiratii sa nu se teama de ele, ci sa doreasca existenta lor; s-ar putea ca ei sa nu doreasca sa accepte tezele scepticilor si sa descopere ori sa inventeze conjuratii tocmai pentru ca au nevoie de ele. Fara Dumnezeu si fara conspiratii, fara superiorii oculti de care vorbeau masonii germani din secolul al XVIII-lea, fara batranii intelepti ai Sionului, fara Clubul Bilderberg, fara stapanii lumii, fara diavol, cei mai multi dintre noi ne aflam singuri in fata unei lumi de neinteles, nu ne dam seama ce se intampla, suntem orfani. Stapanii lumii sunt rai si egoisti, dar ce ar fi daca nu ar exista? Daca nu ar exista un plan, istoria ar deveni lipsita de sens, iar accidentul, intamplarea, avaritia, iresponsabilitatea si stupiditatea ar domni peste specia noastra. Daca stapanii lumii nu ar exista, nu numai ca am fi singuri, dar, mai mult, am fi raspunzatori de destinul nostru, iar aceasta este o povara grea, pe care nu toata lumea ar fi dispusa sa si-o asume. A fost nevoie de doua veacuri pentru a incepe sa acceptam existenta lui Dumnezeu, dar ce ne ramane daca nu exista nici diavolul?"

10. Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii electrice

Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini. Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX. In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h. A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta. In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat "de buna voie" EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie.

9. Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba

Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru "natural", ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda. De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: "Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice." Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.

8. Atacurile teroriste de la World Trade Center

Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana. Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie - precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial -, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion. Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.
Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!

7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala

Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala. Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi "absolut necesare" pentru a impiedica schimbarea climatica - adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele. In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.

6. SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator

In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa. Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor '80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani - un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei. Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.

5. Cine l-a asasinat pe Kennedy?

Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei. De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa. Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 - 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga. Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie. Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy? Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 46 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat - probabil - pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final. Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.

4. Guvernele ascund adevarul: extraterestrii exista!

Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americana ar fi deschis focul. Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice - trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell - atunci, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane - peste 100 - afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia. Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala - cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic - nu a multumit, din nou, pe nimeni. De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.

3. Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull&bones

O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica. Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant - conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni - iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar. Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante - de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci - au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.

2. New World Order - guvernul mondial

Este varianta "hardcore" a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor. Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX - eruptia marilor companii transnationale si, strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii. Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte - New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice. Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.
Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!

1. Sionismul - lumea este controlata de evrei

Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite. In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele... au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite - multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.

 
Operațiunea Highjump Operațiunea Highjump(0)

Operațiunea Highjump.În 1946-1947, amiralul Richard E. Byrd a condus 4000 de militari din SUA, Marea Britanie și Australia într-o invazie a Antarcticii numită Operațiunea Highjump, crezând că vestitele submarine naziste, lideri de top și trupe militare s-ar ascunde acolo. Această operațiune nu poate fi negată. Dar, acea parte a poveștii care rareori se spune, cel puțin de o parte din cercurile „oficialeˮ, este faptul că Byrd și forțele sale au întâmpinat o grea rezistență în aventura lor în Antarctica din partea „farfuriilor zburătoareˮ și au trebuit să oprească invazia datorită pierderilor masive.

Operațiunea Highjump care a fost, de fapt, o invazie a Antarcticii, a implicat trei grupuri de luptă navale care au plecat din Norfolk, Virginia, la 2 decembrie 1946. Ele au fost conduse de către nava de comandă a amiralului Richard E. Byrd, spărgătorul de gheață Northwind și purtătorul de rachete Pine Island, distrugătorul Brownsen, portavionul Phillipines Sea, submarinul american Sennet, două nave de sprijin Yankee și Merrick, două tankuri cisternă Canisted și Capacan, distrugătorul Henderson și o navă hidroavion Currituck. Forțe britanico-norvegiene, ruse și se pare că și unele forțe australiene și canadiene au fost, de asemenea, implicate.

Cine era inamicul care deținea aceste obiecte zburătoare? Germania fusese învinsă și nu a existat nicio dovadă că un nou inamic ar fi putut fi atât de dezvoltat. Rusia nu a avut cu siguranță astfel de tehnologii superioare. Statele Unite erau doar la „vârsta rachetelorˮ și total dependente de tehnologia și expertiza capturată din Germania, la sfârșitul războiului (creierul nazist Wernher von Braun − fost discipol al lui Hermann Oberth − a dezvoltat mai târziu la NASA programul Apollo). Nu a existat nicio altă amenințare cunoscută care ar putea motiva invazia Antarcticii de către Statele Unite. Aceste „obiecte zburătoareˮ puteau zbura cu viteze incredibile, după spusele amiralului Byrd. Desigur, incidentul Roswell urma să apară la știri în vara acelui an, dar… a fost repede explicat „în mod oficial” și mușamalizat.

Au început să circule zvonuri cum că, deși Germania a fost învinsă iar trupele aliate măturau toată Europa continentală, nemții au făcut o selecție a personalului militar și a oamenilor de știință, care și-au stabilit o bază în Antarctica, unde au continuat să dezvolte aeronave avansate bazate pe tehnologii extraterestre. Este interesant de remarcat faptul că, la sfârșitul războiului, aliații au estimat că cca. 250.000 de germani lipseau la recensământ, chiar și ținând cont de accidente și decese. Acest număr ar reprezenta o bază destul de mare pentru o colonie, care să ofere gradul necesar de calificare, expertiză și forță de muncă pentru o bază industrială de orice fel, să nu mai vorbim de producție, chiar și după standardele de azi, cu grad foarte mare de tehnologizare. Mulți cercetători ai fenomenului OZN erau conștienți de multitudinea de rapoarte privind observarea de „farfurii zburătoare” cu svastici sau cruci de fier pe ele, „extratereștri” ce vorbeau limba germană etc. Cele mai multe erau mărturii despre oameni răpiți care au fost luați în baze subterane având embleme cu svastică pe pereți. Aşa a fost şi în cazul lui Alex Christopher, autorul cărţii Cutia Pandorei, care menționează că a fost răpit și a văzut „reptiloizi” și „naziști”, care lucrează împreună la bordul unei nave antigravitație sau în cadrul bazelor subterane.

La sfârșitul anului 1946, secretarul de stat al Marinei, James Forrestal, a trimis un grup de lucru în Antarctica, condus de amiralul Nimitz, amiralul Krusen și amiralul Byrd, numit Operațiunea Highjump. Aceasta, în mod oficial, era o expediție pentru a găsi zăcăminte de cărbune și alte resurse valoroase, dar faptele indică altfel. În realitate au încercat să localizeze o bază subterană imensă construită de germani înainte, în timpul și imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, cu ajutorul entităților extraterestre (ET), care au fost descrise ca fiind „arieni”. Această pretinsă bază a fost localizată în Neuschwabenland, o zonă din Antarctica pe care Germania a explorat-o în mod susținut înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. De fapt, Germania a făcut un studiu foarte detaliat al Antarcticii și se bănuia că acolo a fost construită o mică bază subterană înainte de război. Cert este că au existat o mulțime de dovezi, la momentul respectiv, care indicau faptul că până în 1947, elemente ale marinei militare, sau marinei germane, erau încă foarte active în Atlanticul de Sud, care operau fie din America de Sud, fie din unele baze anterior nebănuite din Antarctica. Multe știri circulau la vremea aceea…

De exemplu, în 1947, un submarin U-Boat german a oprit o balenieră islandeză cu numele Juliana, condusă de comandantul Hekla, în apele Antarcticii, pentru a cumpăra ce aveau de vânzare. În schimbul bunurilor cumpărate de germani cu dolari americani, comandantul U-Boat i-a indicat comandantului balenierei zona unde poate găsi multe balene. Informația a fost exactă.

Faptul că spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, 10 U-Boat situate în Oslofjord, Hamburg și Flensburg, au fost puse la dispoziție pentru a transporta câteva sute de ofițeri și oficiali germani în Argentina, pentru a construi un nou Reich, este larg acceptat. Acești ofițeri, cea mai mare parte implicați în proiecte „secrete”, iar mulți dintre ei membri ai SS și Kriegsmarine, au căutat să scape de „răzbunarea” aliaților și să își continue activitatea în străinătate. U-Boat au fost umplute cu bagajele lor, cu documente și mai mult decât probabil cu lingouri de aur, pentru a le finanța eforturile. Toate U-Boat au plecat din porturile lor de origine între 3 și 8 mai 1945 spre Argentina, unde vor fi primiți de către regimul prieten al lui Juan Peron și carismatica sa soție, Eva Peron. Șapte din cele zece U-Boat ce au pornit spre Argentina prin Kattegat şi Skagerrak, au fost observate la granița germano-daneză. Niciunul nu a mai fost văzut vreodată… „în mod oficial” (există informații potrivit cărora și Hitler ar fi fugit în Argentina unde ar fi trăit până la 74 de ani împreună cu Eva Braun).

A fost documentat faptul că trei dintre U-Boat au ajuns în Argentina. Acestea au fost U-530 și U-977, care s-au predat Marinei argentiniene la Mar del Plata la începutul lunilor iulie și august 1945, iar U-1238 a fost scufundat de către echipaj în apele Golfului San Matias, în nordul Patagoniei. Șapte U-Boat sunt încă date dispărute, iar arhivele Kriegsmarine, recent descoperite, indică faptul că un total de mai mult de patruzeci de U-Boat sunt complet dispărute – toate care au fost în construcție cu întârziere, acestea probabil neputând fi detectate de tehnologia aliaților la acea vreme.

Povestea OZN-urilor naziste începe prin 1938, când două astfel de aeronave cu echipaj arian (umanoizi) au aterizat forțat undeva în Alpii Bavarezi. Apoi tehnologia a fost copiată prin ceea ce astăzi se numește inginerie inversă, metodă prin care americanii, la rândul lor, au creat flota stelară Solar Warden. Extratereștrii care au supraviețuit, printre ei aflându-se și Grey (Micii Cenușii), au conlucrat cu naziștii la construcția de astfel de aeronave. Se presupune că la bordul unui U-Boat care a plecat după război cu direcția Argentina se aflau și acești extratereștri. Ei nu făceau parte din aceeași rasă de extratereștri ca cei care s-au prăbușit la Roswell.

Operațiunea Highjump a fost filmată, iar mai apoi Hollywood a făcut un film cu numele The Secret Land. După sosirea sa în Antarctica, forța navală a început o recunoaștere a continentului. Amiralul Byrd a fost el însuși la bordul primului dintre avioanele care au decolat la 29 ianuarie 1947. Acesta a filmat și cartografiat continentul alb. Din relatările de mai târziu ale amiralului, reiese faptul că magnetometrele de la bordul avionului indicau anomalii deasupra polului, ceea ce reprezenta un indiciu pentru faptul că Pământul este gol în interior. Din constatările celorlalți, avionul a avut o întârziere de 3 ore, timp în care amiralul a fost interceptat de către arieni și naziști și condus în baza lor din interior.

Misiunea navelor aliaților ar fi trebuit să dureze între 6 și 8 luni, dar s-a sfârșit mult mai curând, cu mulți morți. Este un fapt incontestabil că grupul central al Operațiunii Highjump a fost evacuat de către spărgătorul de gheață Burton Island din Golful Balenelor la 22 februarie 1947; Grupul de Vest s-a întors acasă la 1 martie 1947, iar Grupul de Est a plecat la 4 martie, la doar opt săptămâni de la sosire. În cele din urmă, grupul de lucru a venit înapoi în Statele Unite cu date care apoi au fost imediat clasificate ca fiind „top secret”. James Forrestal, secretarul Marinei (care a devenit apoi secretar al Apărării), după ce s-a retras din serviciul activ a început să vorbească despre Highjump, dar și despre alte lucruri. Curând a fost dus în Bethesda Naval Hospital, la secția de psihiatrie, unde a fost împiedicat să se vadă sau să discute cu cineva, inclusiv cu soția lui și, după scurt timp, a fost aruncat afară pe fereastră în timp ce încerca să se spânzure lângă pat.

Întorcându-ne la această operațiune, există multe rapoarte ale piloților care au survolat continentul alb despre lucruri ciudate apărute, inclusiv OZN-uri ivite „de nicăieri”. Cu toate că nu există dovezi irefutabile ale unei baze germane extraterestre în Antarctica, este dincolo de orice îndoială că ceva foarte neobișnuit se petrece pe sau în jurul continentului înghețat. În general, se pare că probabilitatea ca o astfel de bază să fi existat, și poate chiar să continue să existe și în ziua de azi, este destul de mare.

EXISTĂ TOTUȘI O SERIE DE INDICII GRĂITOARE:

1. Germanii au explorat o parte din Antarctica chiar din ajunul războiului, când marea majoritate a activității lor a fost orientată spre reconstruirea economiei germane și a infrastructurii militare. Această activitate a început cu puțin timp înainte de recuperarea OZN-ului bavarez din 1938 și s-a făcut într-un ritm accelerat imediat după aceea.

2. A existat o activitate intensă în desfășurare cu nave și submarine în Atlanticul de Sud și în regiunile polare pe tot parcursul și după încheierea războiului. Această activitate a continuat și în 1950 și continuă până în zilele noastre, cu ceea ce poate fi considerat doar observarea de U-Boat, și o incidență foarte mare de observare a OZN-urilor în Atlanticul de Sud și la Polul Sud, inclusiv în zonele sudice ale Americii de Sud.

3. SUA au invadat literalmente continentul Antarctica, cu resurse navale considerabile. Grupul operativ s-a întors „șchiopătând” acasă la doar câteva săptămâni mai târziu, iar presa sud-americană locală a scris despre o astfel de înfrângere. Acest lucru a coincis cu o creștere substanțială a activității OZN-urilor în emisfera sudică, în special în America de Sud, vizibilă chiar și în prezent.

4. Amiralul Byrd a vorbit despre obiecte care ar putea zbura de la un pol la celălalt cu viteze incredibile, având baze în Antarctica.

5. Sute de mii de germani și cel puțin 40 de U-Boat lipsesc de la sfârșitul războiului. Documente și martori oculari dovedesc că cel puțin o parte a acestor ambarcațiuni au fost observate în America de Sud, la câteva luni după sfârșitul războiului din Europa.

La scurt timp după întoarcerea sa, amiralul Byrd a început să descrie OZN-uri și alte lucruri văzute în Antarctica. Evident că imediat a fost internat la psihiatrie și la sfârșitul anului 1947 a fost ucis.

 

 
Proiectul Stargate, spionii paranormali Proiectul Stargate, spionii paranormali(0)

Multe serviciile de informaţii de mare anvergură de pe glob se folosesc  de subiecţi sau de angajaţi cu calităţi care ţin de domeniul  paranormalului. Se pare că agenţiile respective au acceptat realitatea  fenomenologiei paranormale înaintea forurilor ştiinţifice. Mai mult  decât atât, nu s-au sfiit deloc să profite de persoanele cu astfel de  capacităţi. Existenţa unor adevărate unităţi de „paranormali”, cum li se spune în limbaj curent, sau de agenţi psy, conform terminologiei  specifice, a fost de mult timp confirmată sub diferite forme.

În ciuda aparenţelor, domeniul acesta nu are legătură cu duiumul de romane semnate Pavel Coruţ. Este un univers  aparte, cât se poate de serios, chiar daca multora le poate părea greu  de acceptat. Unul dintre cele mai cunoscute episoade adevărate de acest gen este  aşa-numitul Proiect Stargate, ce denumeşte un ansamblu de experimente  ordonate de guvernul federal al Statelor Unite pentru a investiga  fenomenele paranormale cu aplicaţii în domeniul spionajului şi cel  militar. Oficialii americani erau interesaţi în mod deosebit de  identificarea şi antrenarea persoanelor care să poată „vedea” evenimente care se întâmplă la mii de kilometri distanţă sau pot afla prin  puterile stranii ale minţii şi spiritului uman secrete militare,  informaţii greu de obţinut sau locaţii ale serviciilor rivale din alte  ţări.

Fenomenele psy au fost multă vreme  catalogate undeva la marginea ştiinţelor convenţionale. Clarviziunea,  telepatia, telekinezia şi mai ales călătoriile astrale au fost  contestate în numeroase rânduri de scepticii ştiinţei, care le-au negat  existenţa. Cu toate acestea, în anul 1995,  conducerea de atunci a CIA a decis declasificarea unui program din  categoria Top Secret început încă din anul 1970, moment în care celebra  agenţie americană de informaţii a început antrenarea unor subiecţi  capabili să „vadă la distanţă”.

Războiul Rece prin prisma Războiului Psy

La nivelul anilor 1970, informaţiile deţinute de americani indicau o  dezvoltare a cercetărilor asupra parapsihologiei efectuate în ţările  străine (în particular în URSS şi China). În aceste condiţii, şefii de  departamente din CIA considerau că pierd teren în faţa puterilor rivale  care făcuseră paşi importanţi în acest domeniu controversat pentru  „civili” şi oamenii obişnuiţi. În consecinţă, programele din cadrul  Project Stargate au fost lansate anual, alocându-se fonduri în acest  scop. Cei din CIA erau interesaţi în mod deosebit de tainele  clarviziunii. Această capacitate paranormală a fost testată şi studiată  în condiţii ştiinţifice de laborator. Americanii ar fi vrut ca, prin  intermediul unor persoane cu capacităţi deosebit de avansate în domeniul clarviziunii, să obţină date despre activităţi de spionaj îndreptate  împotriva SUA, potenţiale acte de terorism, baze militare secrete sau  locurile de lansare a unor rachete intercontinentale încă nedetectate.

Cercetările iniţiale au fost efectuate  în incinta Institutului de Cercetări Stanford, unde mintea umană a fost  supusă unor investigaţii extensive fără precedent pe teritoriul  american. Costurile totale ale cercetărilor de la Stanford au fost  acoperite de către CIA şi alte agenţii guvernamentale timp de peste  douăzeci de ani.

Cercetătorii Russel Targ, Hal Puthnoff  şi Ingo Swann au fost fondatorii acestui program cândva secret. Scopul  lor principal era acela de a înţelege abilităţile paranormale ale  subiecţilor, a le îmbunătăţi pe cât posibil şi a colecta informaţii  despre Uniunea Sovietică în contextul Războiului Rece din acea perioadă.  Cum sovieticii deţineau unităţi de „paranormali” încă mai impresionanţi  şi experimentaţi, nu putem decât să ne imaginăm amploarea duelurilor  mentale desfăşurate între aceşti agenţi secreţi nemaivăzuţi, aflaţi la  distanţe de mii de kilometri unii de alţii.

Generalul american Albert Stubblebine,  la acea dată şef al serviciilor de spionaj din cadrul Pentagonului, avea sub ordinele sale circa 16.000 de experţi în contrainformaţii. Controla pe atunci toate operaţiile militare sub acoperire derulate de SUA în  lume, jucând un rol important şi în invaziile americane din Panama şi  Grenada. A fost implicat puternic şi în celebrele programe MK Ultra.  Personalitate cu mult înaintea vremurilor sale, generalul Stubblebine a  anticipat încă de atunci că războaiele viitorului nu vor mai fi purtate  doar cu rachete şi tancuri, ci şi prin metode neconvenţionale, între  care puterea dezlănţuită a subconştientului uman va juca un rol tot mai  important.

Aceştia au fost primii agenţi psy –  denumiţi astfel după termenul propus de Jim Marrs, un expert în domeniu –  care au lucrat pentru interesele americane.

Printre succesele remarcabile ale  paranormalilor americani au fost raportate: identificarea cu succes a  unor baze secrete sovietice, confirmate ulterior de agenţii oficiali ai  CIA; divulgarea unor detalii din timpul crizei ostaticilor declanşată de organizaţia teroristă Brigăzile Roşii în Italia; identificarea  locaţiilor unde erau deţinute victimele din timpul crizei sportivilor  ostatici israelieni din timpul Olimpiadei din München, identificarea  precisă a locaţiilor unde regimul lui Saddam Husein deţinea rachetele  Scud în perioada primului Război din Golf şi cireaşa de pe tort :  avertizarea precisă asupra atacurilor care au vizat Turnurile Gemene din ziua de 11 septembrie 2001. Avertizarea a fost făcută de un colaborator particular cu capacităţi premonitorii din cadrul CIA, dar a fost  complet ignorată de autorităţi. La mult timp după tragicele evenimente,  autorităţile şi-au amintit de previziunea sa…

Momentul dezvăluirilor din anul 1995 cu  privire la existenţa spionilor paranormali a fost puternic reflectat în  presa americană a momentului. Ziare şi posturi TV precum ABC, The Washington Post sau The New York Times au alocat spaţii largi, iar reporterii acestor publicaţii au oferit  cititorilor chiar unele detalii surprinzătoare. Persoane puternic  implicate în acest proiect, precum Ingo Swann, Russel Targ, Pat Price,  Hal Puthoff sau Joseph McMoneagle au acceptat în premieră să vorbească  despre experimentele care se desfăşurau între zidurile Institutului  Stanford.

La începuturi, agenţii psy se bazau pe  aprofundarea şi perfecţionarea „tehnicii Ganzfeld”. Aceasta consta în  provocarea unui anumit tip de transă, în care conştiinţa agenţilor era  modificată. Erau apoi introduşi într-o cameră cu pereţii izolaţi fonic,  în linişte totală. Vederea le era blocată prin jumătăţi de mingi de ping pong aşezate pe orbite. Încăperile erau luminate cu o lumină caldă,  roşiatică. Subiecţii primeau plicuri sigilate cu coordonatele geografice  şi militare ale locaţiilor. Agenţii aveau voie să atingă plicurile, dar nu să le deschidă. Conform declaraţiilor lor, prin activarea  calităţilor psihocognitive, imagini, trăiri şi informaţii le apăreau  brusc în minte, adesea sugerând cu mare exactitate locul vizat. Astfel,  Joseph McMoneagle, un veteran al Războiului din Vietnam, afirma că a  reuşit să identifice unele dintre bazele secrete ale Uniunii Sovietice. La baza Fort Meade din Maryland, McMoneagle a lucrat peste 20 ani pentru  spionajul american, declarând ulterior că rata sa de succes era de  aproximativ 28%. Informaţiile furnizate de spionii psy erau confruntate  ulterior cu cele obţinute cu ajutorul sateliţilor militari şi coincideau de multe ori.

Paranormalii ucigaşi?

Încântaţi de primele succese, şefii din CIA priveau chiar mai departe:  aspirau să creeze un fel de unităţi ofensive de paranormali care ar fi  putut să ucidă de la distanţă sau să implanteze gânduri sinucigaşe în  minţile ţintelor umane care trebuiau lichidate fără intervenţii  militare. Se vehicula ideea că sovieticii şi chinezii ajunseseră deja la aceste etape şi, probabil, americanii simţeau că ei rămăseseră în urmă.  Tocmai se lansase bizara eră a „înarmării psihotronice”.

La sfârşitul anilor 1960, cercetătorii  americani au făcut un experiment neobişnuit, în urma căruia au declarat  că descoperiseră faptul că focalizarea energiilor şi gândurilor negative asupra unei culturi de mucegaiuri inhiba în mod clar creşterea  acesteia. Dintr-un eşantion de 194 mostre de mucegaiuri „blestemate”,  191 s-ar fi oprit din creştere, semn că efectul energiilor negative  lansate de oameni aflaţi la sute de kilometri de laboratoare se făcea  simţit din plin. Alţi cercetători au descoperit cu stupoare că gândurile negative pot încetini dezvoltarea temutei bacterii Escherichia coli.  Şefii din Pentagon au tras conlcuzia că energia mentala există, iar ca  nişte militari sadea ce erau, s-au gândit imediat la aplicarea ei pentru crearea unor asasini ca să ucidă prin puterea minţii. Au mers până într-atât încât au vrut să-l racoleze pe celebrul medium israelian Uri Geller, căruia i-au cerut să ucidă în mod demonstrativ, cu puterile sale psy, un… porc! Indignat, Geller i-a refuzat, declarând că a fost dintotdeauna un iubitor de animale.

În mod oficial, Proiectul Stargate a  încetat odată cu pensionarea generalului Stubblebine. Firesc, râmân  multe întrebări fără răspuns. Oricum, este greu de crezut că, dacă cei  din CIA ajunseseră la astfel de rezultate la nivelul anilor 1970-1980,  ar fi abandonat total cercetările. Subiectul este deosebit de interesant chiar şi numai din perspectiva cunoaşterii umane, nemaivorbind de  avantajele evidente pe care nişte astfel de unităţi de paranormali le-ar putea aduce „angajatorilor” lor, dacă aceste capacităţi ar opera  într-adevăr cu asemenea eficienţă. Dar… cine ştie la ce performanţe au ajuns agenţii psy din prezent, sau care este amestecul lor în marile  afaceri politice, economice şi militare din întreaga lume…

 
Misterele Triunghiului Bermudelor Misterele Triunghiului Bermudelor(0)

Misterele Triunghiului Bermudelor.Triunghiul Bermudelor este un subiect controversat. De-a lungul timpului, au existat numeroase dezbateri cu privire la misterioasa și inexplicabila dispariție ale vapoarelor sau avioanelor, care au pătruns în zona Triunghiului Bermudelor. Oare toate aceste cazuri sunt reale sau este vorba despre o conspirație?

CHARLES BERLITZ ȘI TRIUNGHIUL BERMUDELOR

Charles Berlitz s-a născut la New York, la 20 noiembrie 1914, că nepot al renumitului Maximilien Berlitz, întemeietorul Şcolii de Limbi Străine Berlitz. Încă de la vârsta adolescenţei, tânărul Charles stăpânea perfect opt limbi străine, pentru că la maturitate să comunice fluent în nu mai puţin de 32 de limbi. În fapt, americanul este considerat şi astăzi, la şase ani de la moartea sa, unul dintre cei mai mari lingvişti din toate timpurile.

După ce a absolvit Universitatea Yale, Berlitz a fost recrutat în serviciile speciale ale armatei americane, acolo unde a petrecut aproape 13 ani. După retragere, acesta şi-a dedicat timpul cărţilor despre fenomene inexplicabile, strângând o sumă considerabilă din romane cu titluri pompoase şi subiecte controversate: Misterele Atlantidei, Misterele lumilor uitate, Apocalipsa 1999, Lumea fenomenelor stranii, Triunghiul Dragonului, Experimentul Philadelphia – Proiectul invizibilităţii, Atlantida – continentul pierdut, acum dezvăluit, asta ca să numim doar câteva dintre titlurile sale celebre. Marea lovitură a dat-o însă cu „Triunghiul Bermudelor” din 1974, roman care i-a adus pe lângă celebritatea internaţională şi Premiul Dag Hammarskjöld pentru cele peste 20 de milioane de exemplare vândute.

Şi totuşi, au existat şi oameni care au pus la îndoială veridicitatea afirmaţiilor lui Berlitz. Unul dintre aceştia a fost Lawrence David Kusche, un fost pilot american devenit între timp bibliotecar în oraşul său natal, Phoenix, Arizona. Fascinat de subiectul tratat atât de generos de Charles Berlitz, Kusche a hotărât să profite de avantajele serviciului său şi şi-a dedicat timpul strângerii de informaţii cu privire la incidentele devenite deja celebre în articolele şi cărţile vremii. Aşa cum avea să afirme ulterior în cărţile sale „Misterul Triunghiului Bermudelor – rezolvat”-1975 şi „Dispariţia Zborului 19” – 1980, americanul a fost surprins să descopere că multe dintre cazurile descrise de Berlitz fuseseră preluate fără o verificare prealabilă de cei mai mulţi dintre autorii care i-au urmat acestuia, propagând în mass-media un fals grosolan. Nu numai că unele incidente nu avuseseră loc în Triunghiul Bermudelor sau că altele aveau explicaţii cât se poate de normale, dar multe nu se petrecuseră niciodată.

Kusche publică la scurt timp după succesul enorm al „Trunghiului Bermudelor” al lui Charles Berlitz o listă de concluzii pe care mulţi nu au luat-o în acel moment în considerare. Timpul avea însă să îi dea dreptate:

Numărul navelor şi avioanelor care au dispărut în Triunghiul Diavolului nu a fost niciodată mai mare decât în alte părţi ale lumii.
Acelaşi număr a fost voit exagerat, ignorându-se informaţiile pe care autorităţile locale le puteau pune la dispoziţie.
În Triunghiul Bermudelor au loc dese furtuni tropicale, un fenomen cât se poate de normal de altfel, acesta fiind şi principalul motiv al celor câteva dispariţii certe.

Unele dispariţii nu au avut loc niciodată, fapt certificat atât de rapoartele armatei cât şi de cele ale autorităţilor portuare. Charles Berlitz şi alţi autori au ignorat, pur şi simplu, datele în care acostarea vaselor era înregistrată în registrele porturilor, aceştia anunţându-le ca dispărut.
Concluzia? Legenda Triunghiului Bermudelor a fost una fabricată în mod intenţionat, din dorinţa de a vinde un subiect senzaţional, şi a fost perpetuata ori din aceleaşi motive, ori în necunoştinţă de cauză.

Kusche aduce în discuţie chiar punctul forte al celor care susţin cu tărie existenţa unor fenomene inexplicabile între Miami, Bermude şi Puerto Rico, celebrul Zbor 19. După verificarea amănunţită a arhivelor militare de la 1945, americanul a ajuns la concluzia că dispariţia escadrilei de cinci avioane de vânătoare s-a datorat unei furtuni puternice care a dereglat aparatura precară de bord a acestora. Ceea ce nu s-a spus în nicio altă carte despre Triunghiul Bermudelor şi Zborul 19, este că avioanele erau de fapt unele de antrenament, toate fiind ghidate de pilotul principal, locotenentul Charles Taylor. Lipsite de aparatura standard a avioanelor de vânătoare, acestea ar fi zburat haotic până au rămas fără combustibil. Cel de al şaselea avion trimis în căutarea acestora, despre care se spune că a dispărut în acelaşi mod, a explodat în realitate din cauza unei defecţiuni la unul dintre motoare. Rămăşiţele celor 5 avioane au fost descoperite la începutul anilor 90, în apele oceanului, la numai 250 de kilometri de Florida, confirmând spusele lui Larry Kusche.

UN ALT CAZ CONTROVERSAT

Un alt caz celebru, reluat de un alt contestatar al lui Berlitz, Howard L. Rosenberg, este cel al navei SS Marine Sulphur Queen, nava a cărei dispariţie a avut loc la 3 februarie 1963. În opinia lui Charles Berlitz, nava cu un echipaj de 39 de marinari a dispărut brusc de pe radar fără a emite măcar un semnal SOS. Singura dovadă materială a „volatilizării” cargoului a fost o vestă de salvare, descoperită în timp ce plutea în derivă, la câteva zile după incident. Ce a omis însă să spună Berlitz este că SS Marine Sulphur Queen era, în momentul dispariţiei, încărcată cu 15.000 de tone de sulf lichid.

Sulful era depozitat în patru containere uriaşe, fiecare încălzit de o reţea de boilere la temperatura de 135 de grade Celsius, ceea ce făcea din ambarcaţiune o veritabilă bomba plutitoare. Berlitz a omis să menţioneze şi raportul pazei de coastă din Honduras, care a menţionat în ziua dispariţiei navei SS Marine Sulphur Queen, prezenţa unui persistent miros de sulf în zona de coastă. Cel mai probabil, susţine Rosenberg, nava a explodat în urma unei scurgeri de sulf, cea mai mică scânteie fiind capabilă să declanşeze dezastrul. Este evident că într-o atare situaţie, nimeni nu a mai avut timp să emită vreun semnal SOS iar dacă, prin absurd, ar fi existat supravieţuitori, aceştia nu ar fi avut nicio şansă de salvare în apele înţesate de rechini şi baracude.

Vom încheia expunerea noastră, deşi listă ar putea continua cu zeci de exemple, cu un caz de asemenea celebru, cel al dispariţiei submarinului UŞŞ Scorpion, în timpul Primului Război Mondial. Legenda spună că acesta a dispărut brusc în Triunghiul Bermudelor, iar informaţiile obţinute ulterior de la armată germană, arata fără doar şi poate că acesta nu a fost supus tirului vreunui submarin. În realitate, epava submarinului a fost descoperită de nava USNS Mizar, testele dovedind faptul că acesta s-a scufundat în urma unei defecţiuni tehnice. Mai mult, submarinul a fost identificat la aproape 650 de kilometri distanţă de cel mai apropiat punct al Triunghiului Bermudelor.

CONSPIRAŢIE SAU DOAR SIMPLĂ DEZINFORMARE?

Deşi este evidentă dezinformarea masivă în ceea ce priveşte realitatea Triunghiului Bermudelor, unii dintre cei care au contestat legendele emise de Berlitz şi alţi autori au mers chiar mai departe cu supoziţiile. De ce autorităţile americane nu au negat niciodată afirmaţiile acestora şi de ce s-au mulţumit doar să declare că nu recunosc existenţa unui Triunghi al Bermudelor, asta abia după 1989 de când, în fapt, nu a mai dispărut nicio navă?

Lawrence David Kusche este poate cel mai radical dintre toţi şi afirma că subiectul era atât de ridicol încât nici un savant nu şi-ar fi pătat numele încercând să demonstreze un adevăr atât de evident. De ce ar fi făcut-o guvernul SUA?

Nu toţi sunt însă de părere cu el. Au existat voci care au susţinut că atât Triunghiul Bermudelor, cât şi Incidentul Roswell sau Experimentul Philadelphia, asta ca să enumerăm doar câteva exemple clasice, nu au fost altceva decât acel celebru „pâine şi circ” menit să distragă atenţia populaţiei de la adevăratele probleme ale naţiunii americane. O tăcere complice care nu implică în nici un fel autorităţile dar care le rezolva o parte dintre probleme. În fond, toate aceste mistere au apărut în timpul Războiului Rece, o perioadă tulbure în care ecourile conflictelor mascate dintre SUA şi URSS răzbăteau din aproape toate colţurile lumii. Poate că nu întâmplător, poziţia SUA vis-a-vis de Triunghiul Bermudelor a venit doar după căderea blocului comunist. În fond, subiectul era deja „fumat” iar opinia publică tindea să dea uitării dispariţiile din ce în ce mai contestate.

 
Arhivele Secrete ale Vaticanului ar schimba istoria Arhivele Secrete ale Vaticanului ar schimba istoria(0)

Nu  stim, dar dorim sa aflam. Arhivele Secrete ale Vaticanului ar schimba istoria.Sfântul Scaun ar deţine adevărul despre levitaţie şi teleportare. Adevarat ? Arhivele Vaticanului sunt si au fost una dintre curiozitatile oamenilor, fiecare persoana dorind sa citeasca sau macar sa vada textele secrete care, daca ar fi facute publice, ar schimba omenirea complet sau chiar ar distruge-o.

Tocmai de aceea, din secolul XVIII, niciun Papa nu a mai permis nimanui sa ajunga la documentele secrete care nu au voie sa vada lumina zilei. In secolul XVIII unul dintre cardinalii care conduceau Sacra Paenitentiaria a interzis accesul la texte.In cartea "Blestemul manuscrisului", aparuta la editura Tritonic, sub semnatura lui Bogdan Hrib si Razvan Dolea, se dezbate exact acest subiect. Conform autorilor, dezvaluirea continutului textelor nu ar avea impact neaparat asupra laturei spirituale a omului, ci fata de istorie, rescriind trecutul.

Motivele nu au fost foarte clare, insa un alt prelat al acestui ordin, Gabriele Ferretti (1852-1860), a spus ca "textele secrete distrug omenirea daca sunt facute publice". Pana la aflarea continutului textelor din arhivele Vaticanului cercetatorii nu pot decat sa faca speculatii conform carora ele ar contine informatii socante cum ar fi intalniri istorice cu alte civilizatii cosmice si chiar povesti despre civilizatii disparute de pe pamant.

Documentele sunt menite sa faca lumina asupra unor chestiuni delicate din istoria religiei crestine. Este vorba despre 105 documente, dintre care 20 nu au fost niciodata dezvaluite, iar printre acestea se numara mai multe scrisori papale adresate lui Hitler de catre papa Pius XI, in 1934, o misiva catre Sfantul Parinte, inscriptionata pe scoarta de copac de capeteniile triburilor Ojibwe, din America de Nord si scrisoarea regelui englez Henric al VIII-lea catre papa, care a dus la renuntarea suveranului la catolicism si la aparitia religiei anglicane, scriu cei de la 2012en.ro.

O anumita scrisoare este considerata unul dintre cele mai spectaculoase documente. Este vorba despre scrisoarea trimisa de hanul mongol Guyuk, nepotul lui Genghis Han, papei Inocentiu IV. Suveranul pontif ii ceruse liderului mongol sa se converteasca la crestinism iar acesta, ca raspuns, il convocase in Asia, "alaturi de toti regii tai crestini, pentru a va pleca inaintea mea, ca un gest de supunere, caci altfel va voi considera dusmani".

Teleportarea si levitatia

Iata insa ca, potrivit adeptilor teoriei conspiratiei, documentele scoase la iveala nu nu sunt suficiente! Deoarece Vaticanul ar mai detine secrete tehnologice precum cronoportarea, teleportarea sau levitatia, despre care se crede ca ar fi fost descoperite candva si tainuite cu grija, in catacombele Vaticanului.

De asemenea, Sfantul Scaun ar mai ascunde adevarul despre inceputurile crestinismului care, daca ar fi dezvaluite ar zgudui insasi fundamentele acestei religii si ar putea schimba din temelii nu doar istoria lumii , ci si perceptia noastra despre fenomenul religios. De-a lungul timpului, arhivele Vaticanului au fost accesibile doar prelatilor catolici.

In 1881 s-a permis si anumitor savanti si teologi sa le cerceteze. Aceste arhive nu sunt pentru publicul larg, iar pentru a le cerceta sunt necesare aprobari speciale din partea Consiliului Cardinalilor. Motivul invocate de catre Vatican este acela ca documentele, multe foarte vechi, s-ar putea deteriora.

Iata insa ca, potrivit adeptilor teoriei conspiratiei, documentele scoase la iveala nu nu sunt suficiente! Deoarece Vaticanul ar mai detine secrete tehnologice precum cronoportarea, teleportarea sau levitatia, despre care se crede ca ar fi fost descoperite candva si tainuite cu grija, in catacombele Vaticanului.

 

 

Abonare

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Contacts and information

Social networks

Most popular categories

Buy This Theme
© 2011 Gadgetine Wordpress theme by orange-themes.com All rights reserved.