Subscribe to RSS

Sănătate back to homepage

Istoria Săpunului Istoria Săpunului(0)

 

Istoria Săpunului.Din ȋnsemnările lăsate de istoricul roman, Pliniu cel Bătrân, reiese că ȋn secolul I e.n., săpunul era cunoscut, fiind preparat din soda şi grăsimi animale. Acest săpun nu avea însă un miros plăcut iar pentru a estompa acest miros romanii care îşi permiteau, uitlizau ape de flori care imprimau un miros plăcut corpului.

Romanii aveau cunoştinţe despre fabricarea săpunului, confirmate pe de o parte prin descoperirile de la Pompei, iar pe de altă parte prin prima menţionare documentară despre spălarea corpului cu săpun, datoratădoctorului Galenus, în secolul al II-lea e.n.. Tot în perioada romană, avem de la doctorul Priscianus, prima atestare documentară despre o afacere cu un cazan de produs săpun, denumit “saponarius”.

Cea mai veche atestare documentară despre fabricarea săpunului datează din anul 2800 î. Hr. şi provine din vechiul Babilon. A fost găsit, îngropat în pământ, un cilindru ceramic, inscripţionat cu detalii despre fierberea grăsimii şi a cenuşii, care conţinea o substanţă similară săpunului. Un document egiptean din domeniul medicinii, datând din 1500 î. Hr., cunoscut sub numele de Papirusul lui Ebers, descrie o substanţă asemănătoare săpunului, realizată prin combinarea uleiurilor cu anumite săruri alcaline şi folosită pentru spălat şi tratarea unor boli ale pielii.

Legenda spune că denumirea de “săpun” provine de la locul numit “Muntele Sapo” din vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenuşă şi curgea spre râu, atunci când ploua. Femeile care spălau rufe in râul Tibru au observat că acest amestec le curăţa rufele mult mai bine decât numai cu apă.

Dintre popoarele antice, romanii şi egiptenii erau cei mai pretenţioşi cu igiena corporală, la egipteni existând şi o motivaţie religioasă. Ei considerau ca un corp murdar exprimă lipsa de smerenie în faţa zeului, chiar dacă sufletul este curat. Se spălau cu săpunuri din argilă amestecată cu cenuşă, care avea o putere mare de curăţare a pielii, iar pentru un miros plăcut, după spălare foloseau uleiuri cu diferite arome. Herodot spunea despre egipteni că dădeau mai multă importanţă igienei decât aspectului exterior. Săpaturile arheologice atestă mijloace de încălzire a apei şi instalaţii pentru duşuri din vremuri foarte, foarte vechi (cu un secol i.Hr).

Apoi igiena a fost abandonată, abia pe la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX igienei i s-a dat o atenţie mai mare curăţenia personală fiind considerată benefică atât pentru sănătatea fizică cât şi pentru cea mentală.

Poate ca săpunul ar fi cunoscut o evoluţie mai fericită, iar societatea umană ar fi fost mai puţin lovită de boli, dacă, “vremurile întunecate”, cu alte valori decât curăţenia sau săpunul nu grabeau căderea Romei.

Ca urmare, putem vorbi de producerea şi de folosirea sistematică a săpunului în Europa, abia la începutul primului mileniu şi atunci, săpunul fiind un lux.

Primele producţii manufacturiere apar la Marsilia (Franţa) şi Savona (Italia), suficiente pentru necesităţile elitei sociale, dar inaccesibile populaţiei pentru a infrunta o epidemie, cu atât mai mult, cu cât nimeni nu ştia să facă o legatură între igienă şi îmbolnăvire.

Săpunurile pe bază de ulei de măsline produse în Spania, Italia şi sudul Franţei erau de o calitate superioară celor fabricate din seu, în Anglia şi nordul Franţei. Aceste săpunuri erau adecvate spălării textilelor, iar cele pe bază de ulei de măsline erau preferate pentru igiena personală.

Dupa anul 1810 chimistul belgian Ernest Solvay a descoperit un procedeu prin care hidroxidul de sodiu putea fi produs prin acţiunea unui electrod asupra apei de mare, iar produsul secundar avea doar un singur atom de hidrogen. Acest lucru a însemnat o sursă ieftină şi curată de leşie pentru producătorii de săpun.

Izbucnirea Primului Război Mondial a însemnat o creştere fără precedent a cererii de săpun, cerere pe care manufacturierii n-o mai puteau acoperi. Companiile industriale au început producerea în masă a detergenţilor din produse pe bază de petrol. Acestea sunt săpunurile pe care le găsim astăzi în magazine.

 
Teoria  sexuală a lui Freud aplicată bolilor mintale Teoria sexuală a lui Freud aplicată bolilor mintale(0)

Teoria sexuală a lui Freud aplicată bolilor mintale. Pentru Freud, teoria sa sexuală a fost cea mai importantă contribuție a sa. El a explicat aproape toate fenomenele psihologice neobișnuite cu trimiteri la sex. De exemplu, Freud a explicat experiența déjà vu prin asocierea cu o amintire inconștientă a organelor genitale ale mamei (Slochower, 1970). Acest lucru poate suna extrem, dar este de fapt tipic pentru modul în care gândea Freud.

Freud a insistat că teoria sa sexuală se aplică tuturor bolilor mintale. Freud însuși și-a asociat teoria sexuală cu toată popularitatea "unui perete proaspăt pictat".

Dar Freud s-a blocat pe teoria sa, nefiind de acord cu nicio modificare a acesteia. Breuer, un mentor timpuriu și coleg al lui Freud, a scris că Freud era "un om dăruit formulărilor absolute și exclusive".

Freud a fost conștient de teoria lui Darwin. Evoluția acționează puternic asupra oricărui lucru legat de reproducere, astfel încât sexul și tot ceea ce este legat de acesta este important în comportamentul animalelor. Supraviețuirea stă în echilibru.

Acest lucru dă o plauzibilitate generală ideii că problemele sexuale sunt importante și potente psihologic. Sexul este, de asemenea, foarte ciudat și primitiv în contextul vieții civilizate.

Impulsurile sexuale nu sunt întotdeauna raționale și ele pot părea complet misterioase pentru oamenii lipsiți de sensibilitate. Mândria și rușinea sunt implicate. În timpul epocii victoriene, când Freud și-a construit teoria, cultura europeană avea tendința de a evita discuțiile sincere despre sexualitate.

Toate acestea l-au făcut pe Freud senzațional, când a decis că sexul se afla în centrul tuturor lucrurilor. El a devenit notoriu, renumit, disprețuit și admirat.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că teoriile particulare ale lui Freud sunt corecte. Psihologii de astăzi sunt de acord că impulsurile și conflictele sexuale sunt importante din punct de vedere psihic pentru ființele umane, însă dovezile din cercetare nu reușesc să susțină teoriile specifice prezentate pe această pagină.

Stadiile dezvoltării psihosexuale

Freud credea că, odată cu maturizarea copiilor, libidoul se mișca în câteva zone diferite ale corpului, numite zone erogene. Dacă copilul primea prea multă sau prea puțină satisfacție în timpul oricărei etape, puteau rezulta tulburări mintale la vârsta adultă.

Ce se presupune că se întâmplă în etapa orală?

Etapa orală apare din primul moment al copilăriei. Bebelușii sunt foarte orientați spre gură. Ei au reflexe de supt bine dezvoltate atunci când se nasc, iar în primele luni de viață, cea mai mare parte a plăcerii bebelușului (ca și subzistența dătătoare de viață) vine prin gură.

În culturile primitive, copiii sunt alăptați mai mult de un an, uneori câțiva ani. Gura, un punct de contact intim cu mama, este prima zonă erogenă

Care sunt cele două tipuri de "personalitate orală"?

Freud a spus că dacă un sugar primește prea multă sau prea puțină stimulare orală, copilul ar putea fi afectat permanent. Ca adult, individul poate acționa ca un sugar: dependent, orientat spre plăcere, credul, copilăros, condus cu ușurință pe căi greșite.

Persoana poate deveni obeză, poate fuma sau mesteca foarte multă gumă. Potrivit lui Freud, această persoană încearcă să recupereze un paradis pierdut din etapa orală, compensând deficiențele de satisfacere din timpul acestei etape sau încurajând exprimarea impulsurilor interzise care presau în această etapă. În orice caz, o astfel de persoană este fixată în faza orală, fiind incapabilă să o depășească. Rezultatul, spunea Freud, este o personalitate orală.

Freud a descris, de asemenea, un tip de persoană care reacționează la o fixație orală prin refularea ei, folosind mecanismul de apărare numit formarea reacției pentru dezvoltarea caracteristicilor opuse: sarcasmul, independența, duritatea și cinismul - exact opusul tipului oral. Această personalitate dură, cinică, este numită tipul oral agresiv.

Ce se întâmplă în timpul stadiului anal și cum a interpretat ​​Freud acest lucru?

În următoarea etapă psihosexuală, etapa anală, senzațiile plăcute se centrează pe anus, iar copiii devin fascinați de propriile lor excremente. Este un fapt curent să vezi cum copiii mici, în jurul vârstei de 2 ani, se joacă cu fecalele lor sau sunt animați și încântați de referințele despre baie.

Freud a subliniat că excrementele sunt prima producție a copilului. Este fascinant pentru copil, deoarece acesta este primul lucru pe care un copil îl controlează într-o lume dominată de adulți.

Care sunt cele două tipuri de personalitate anală?

Freud credea că unii copii își folosesc noul control asupra intestinului împotriva părinților într-o luptă a voințelor. Dacă un părinte va încerca să forțeze antrenamentul toaletei, copilul ar putea să se țină în mod deliberat din rebeliune sau din contra să-și dea drumul într-un moment necorespunzător.

Dacă este fixat în stadiul anal, credea Freud, copilul care se ține ar putea deveni o personalitate anal-retentivă ca adult, fastidios și îngrijit, în timp ce copilul care își dă drumul în momente neadecvate poate deveni o personalitate anal-expulsivă, dezordonată cronic.

Dacă sunteți familiarizați cu piesa lui Neil Simon, The Odd Couple, sau cu vechiul serial de televiziune cu același nume, veți recunoaște că Felix Unger a fost tipul anal-retentiv, iar Oscar Madison a fost anal-expulsiv. Simon a avut ideea clară de a confrunta două personalități anale opuse într-o comedie.

Uneori același lucru se întâmplă în dormitoarele colegiilor. O persoană dezordonată este pusă să stea în aceeași cameră cu o persoană foarte îngrijită, iar rezultatul este o mulțime de conflicte despre modul în care camera ar trebui să fie întreținută. În ciuda teoriei lui Freud, nu există dovezi că aceste diferențe pot fi urmărite în faza de învățare a modului de folosire a toaletei.

Ce se întâmplă în timpul fazei falice?

După etapa anală, potrivit lui Freud, copiii descoperă în cele din urmă organele genitale ca o sursă de plăcere. Arătându-și părtinirea tipic masculină, Freud etichetează această etapă psihosexuală ca etapa falică, chiar dacă se presupune că se aplică ambelor sexe. Copiii de această vârstă - de la aproximativ trei la șapte ani - sunt lipsiți de inhibiții în ceea ce privește corpul lor, până când învață despre modestie de la părinți sau de la frați.

Drama familiei

Se spune că conflictele lui Oedip și al Electrei se petrec în etapa falică. Aceste conflicte fac parte dintr-o serie de evenimente despre care Freud a crezut că au loc în majoritatea familiilor. El a numit acest fenomen drama familiei. Drama familiei implică conflictul oedipal pentru băieți și conflictul Electrei pentru fete.

Care este succesiunea evenimentelor din drama familiei, după Freud?

Potrivit lui Freud, un băiețel din faza falică începe să simtă sentimente erotice vagi pentru mama sa. Tatăl este văzut ca un concurent pentru afecțiunea mamei. Băiatul începe să se teamă și să-l urască pe tatăl său ca pe un rival. El este sigur că tatăl său știe despre această ură.

Între timp (afirmă Freud), tatăl îl va prinde probabil pe băiat masturbându-se și-l va amenința cu tăierea penisului drept pedeapsă. (Freud trebuie să fi experimentat ceva de genul acesta, pentru că a susținut că era un eveniment universal).

De aceea, băiatul își va concentra frica de tată pe penis. Rezultatul este anxietatea de castrare (teama că penisul va fi tăiat).

Această stare de lucruri este atât de inconfortabilă încât băiatul va antrena două mecanisme de apărare: formarea reacției și identificarea. Băiatul va decide că își iubește tatăl (formarea reacției) și că vrea să fie la fel ca el (identificare).

Freud credea că de aici venea identificarea sexuală a unui băiat. Gelozia sexuală era urmată de mecanismele de apărare ale formării reacției și identificării .

Ce provoca invidia penisului, în viziunea lui Freud?

În mod similar, se putea spune că o fetiță își dezvoltă iubirea pentru tatăl ei în timpul fazei falice. În cazul ei, remarcând că el are penis, ea dezvolta invidia penisului, concluzionând că îngrozitoarea castrare avusese loc deja.

Observând că mama ei suferise aceeași soartă, nu o mai plăcea. Aceste sentimente erau rezolvate prin formarea reacției și identificare, astfel că tânăra fată își iubea în cele din urmă mama și se identifica cu ea.

Freud pune un mare accent pe drama familiei, folosind-o pentru explicarea rădăcinilor timpurii ale psihopatologiei adulte (tulburările mintale). El a respins argumentul lipsei de amintiri despre aceste evenimente traumatice din copilărie spunând că atunci când conflictele oedipale și al Electrei sunt rezolvate, amintirile acestor evenimente (sau fantasmele despre evenimente) sunt refulate cu succes.

De exemplu, puțini bărbați își amintesc că au fost amenințați cu castrarea în mica copilărie sau că s-au temut de asta. Freud credea că este un eveniment universal, dar, odată ce complexul oedipal a fost rezolvat, temerile sunt refulate.

Puțini psihologi de astăzi din Statele Unite consideră că "drama familiei" este atât de comună sau de influentă pe cât o prezenta Freud. Cu toate acestea, teoriile freudiene sunt încă luate în serios de psihiatrii din țări cu puternice tradiții psihanalitice, cum ar fi Mexic și Belgia.

În psihanaliza freudiană este de așteptat ca visele sau simptomele ciudate pe care le are o persoană să fie explicate cu aceste concepte. Se spune că dificultățile apar din cauza alăptării prea îndelungate sau prea reduse, a presiunii din timpul antrenamentului pentru toaletă, a temerilor față de castrare, a dorinței față de părintele de sex opus sau a deformațiilor ego-ului în încercarea de a evita aceste gânduri interzise.

Ca și înainte, putem face o distincție între teoria explicativă a lui Freud și observațiile sale despre modelele de comportament. Multe din modelele descrise de Freud apar la unii copii. De exemplu, copiii mici sunt adesea fascinați de produsele lor reziduale într-un mod erotic.

Teoria dramei familiei nu primește prea mult sprijin din partea cercetării, dar este adevărat că multe fetițe își iubesc tăticii și mulți băieței își iubesc mămicile. Fiecare poate simți gelozie față de părintele de sex opus la începutul vieții, uneori până la un grad amuzant.

O mamă scrie:
În ultimii doi ani, am avut ocazia să observ un copil în faza de dezvoltare oedipală. Fiul meu, care are opt ani și este "bebelușul" familiei este un exemplu perfect.
Unele observații pe care le-am făcut pentru a aduce la lumină aceste lucruri sunt:
1. Îmi spune de mai multe ori în fiecare zi: "Te iubesc, mami" sau "Mami, țin foarte mult de tine".
2. Eu nu pot face nimic rău în ochii lui. Acceptă orice fac, fără prea multe întrebări, chiar dacă este dezamăgit.
3. Nu va lăsa pe nimeni în afară de mine să-l ajute să se îmbrace sau să-și facă temele. Se bizuie pe ceea ce-l învăț eu, mai mult decât pe oricare din familie.
4. Nu-l displace pe tatăl său, dar nu are de-a face prea mult cu el și mă urmează pe mine în schimb.
5. Culege flori sălbatice din curte sau de pe câmp și mi le aduce.
6. Dacă apare vreo controversă, îmi ține partea.
7. Vine spre mine ca să-mi facă plăcere dacă e la școală sau la joacă.
Este încântător să participi la această etapă a dezvoltării lui din punctul meu de vedere (mama sa) și este foarte plăcut să-l învăț în acest moment. El este deschis la cele mai multe sugestii și dornic să facă plăcere. [Fișierele autorului]

Freud ar putea să-și scuture capul și să spună că această mamă îi face rău fiului ei, prin faptul că nu încurajează soluționarea conflictului oedipal. Un psiholog freudian ar putea prezice că băiatul se va aștepta într-o zi de la prietena sau de la soția sa să fie "mama" lui sau va suferi de diverse mecanisme de apărare, luptând împotriva dorințelor misterioase ale id-ul său.

Alți psihologi nu ar putea vedea nimic aici decât un fiu care își iubește mama și se bucură de ea. Valoarea adaptativă a iubirii sexului opus ar trebui să fie ridicată, iar tendința ființelor tinere de a-i iubi pe cei care îi cresc este universală chiar și în interacțiunile om / animal.

O altă studentă scrie despre conflictul Electrei:
Discuția despre conflictul Electrei din clasă m-a făcut să-mi amintesc cum eram eu când eram copil. Am fost mereu "fetița tatei".
Ori de câte ori tatăl meu ieșea, ieșeam și eu. Când mergeam la cumpărături ca o familie, sora mea mai mare pleca cu mama mea să se uite la chestii de "fetițe", și eu mergeam întotdeauna cu tatăl meu.
Mama și cu mine nu ne-am înțeles în această perioadă. Nu voiam niciodată să fac ce-mi spunea să fac. Cred că era o formă de resentiment pe care o simțeam față de mama mea pentru atenția pe care o primea de la tatăl meu.
Pe măsură ce am crescut, m-am apropiat de mama mea, chiar dacă țin încă mult la tatăl meu. [Fișierele autorului]

Ce consecințe rele ar putea rezulta dintr-un complex al Electrei nerezolvat? Freud ar spune că o astfel de femeie ar putea deveni o femeie castrată, ca Scarlet O'Hara din Pe aripile vântului, care tachina bărbații fără a fi serioasă (putând și să-ți activeze temerile ei ascunse de castrare), deoarece inima ei încă mai aparținea tăticului.

În ce mod cercetătorii moderni sunt în dezacord cu Freud cu privire la stadiul de latență? Care erau caracteristicile etapei genitale?

Freud a spus că stadiul de latență (sau etapa latență) are loc după etapa falică, în jurul vârstei de 8 sau 9 ani. De la această vârstă până la pubertate, a spus el, copiii se concentrează pe creștere și jocul cu prietenii de același sex. Pulsiunile sexuale trec în subsidiar și par să dispară.

Din nou, cercetătorii moderni nu sunt de acord cu Freud. Unii spun că perioada de latență nu există. Preocupările sexuale nu sunt mai mult sau mai puțin prezente la copiii de la această vârstă decât la alte stadii, înainte de adolescență.

Odată cu adolescența, vine maturitatea sexuală și stadiul genital. Freud a spus că această etapă este marcată de o preocupare din ce în ce mai mare pentru satisfacția psihologică și erotică a partenerului, înlocuind accentul centrat pe zonele erogene proprii, care este tipic pentru etapele anterioare.

Evaluarea lui Freud

Freud și urmașii săi au rezistat încercărilor de a-și testa teoriile prin experimente sau prin alte cercetări științifice. De fapt, ei păreau amenințați de ideea însăși.

Mackinnon și Dukes (1962) au relatat despre un psiholog cercetător din anii '30, care îi scrisese, plin de entuziasm, lui Freud despre un studiu care confirma una dintre ideile freudiene. Freud i-a răspuns că nu era nevoie de astfel de probe.

Ce au aflat Fisher și Greenberg din recenzarea cercetărilor?

Fisher și Greenberg (1985) au efectuat o încercare ambițioasă de a trece în revistă toate cercetările științifice care testaseră ideile lui Freud, cum ar fi ideea că visele sunt pline de simboluri sexuale sau aceea că toți copiii trec prin complexele oedipale sau al Electrei. Recenzia lor cuprinde aproape 500 de pagini, cu o listă bibliografică de referințe lungă de 75 de pagini. Concluziile lor erau în mare parte negative. De exemplu:
⇒ "Nu există nicio urmă" de dovadă pentru ideile freudiene despre simbolismul sexual din vise.
⇒ Nu există nicio dovadă pentru ideea lui Freud că un caracter anal rezultă din dificultățile din timpul antrenamentului pentru folosirea toaletei sau că un caracter oral rezultă din evenimentele din jurul alăptării.
⇒ Nu există dovezi pentru complexele lui Oedip și al Electrei. Eventuala identificare a unui tânăr cu tatăl său nu se corelează cu o gelozie sexuală anterioară, ci cu o
atitudine educativă din partea tatălui.

În general, există puține dovezi pentru drama familiei cu panorama sa de pofte și ostilități. Nu există nicio dovadă pentru invidia penisului la fete sau la femei. (Fisher și Greenberg, 1985)

Ideea mecanismelor de apărare a evoluat mai bine. Oamenii folosesc într-adevăr tehnici de auto-înșelare, cum ar fi negarea, proiecția și raționalizarea.

Mulți terapeuți acceptă ideea aducerii în conștiință a amintirilor refulate în cursul terapiei, rezultând o ușurare a pacientului. Acesta este scopul metodei cathartice, discutată în Capitolul 13 - Terapii.

Freud a dezvoltat inițial această idee împreună cu Breuer, în anii 1880. Cu toate acestea, ulterior, după cum s-a discutat pe pagina despre refulare, Freud și-a schimbat teoria și a decis că amintirile despre abuzul sexual din copilărie nu erau incidente reale, ci fantezii generate de sine.

Criticile cele mai devastatoare aduse lui Freud par a se referi la acea parte din opera sa pe care el o considera cea mai importantă, teoria sa sexuală, care primește cel mai puțin sprijin din partea cercetărilor empirice. Astfel de idei, cum ar fi fanteziile sinelui, refularea inconștientă a impulsurilor sinelui, pulsiunile desfrânate sau criminale față de părinți sunt greu de justificat în termeni evoluționiști și nu sunt sprijinite de cercetări.

Teoria lui Freud - rezumat

Freud este una dintre cele mai influente figuri din istoria psihologiei. Citările psihanalizei îl arată în mod constant pe Freud printre autorii cei mai citați din psihologie. Cu toate acestea, multe dintre aceste citări sunt negative. Psihologii se referă frecvent la teoria freudiană în procesul de criticare a acesteia.

Cuvântul "psihic" se referă la minte ca întreg. Freud credea că o mare parte din psihic era inconștientă. El l-a comparat cu un aisberg, care era nouă zecimi sub apă. În teoria sa din 1923, Freud a distins între trei diviziuni sau funcții ale psihicului.

O parte era complet inconștientă: sinele. Freud a conceput această instanță ca o parte primitivă, asemănătoare cu cea a animalelor. Pentru Freud, acesta era sursa libidoului, energia prevalentă a psihicului. Concepția lui Freud despre energia libidinală poate să fi fost influențată de 12 ani de consum de cocaină.

Eul era, pentru Freud, agentul de adaptare în psihic, mai degrabă conștient, dar supus mecanismelor de apărare inconștiente care funcționau sub suprafață. Sistemul supra-eului (literal "deasupra eului") era internalizarea valorilor părintești și sociale. El era, de asemenea, parțial inconștient, rezultând uneori în valuri surprinzătoare de mândrie și de vină.

Freud a descris fenomenul refulării, în care impulsurile interzise ale sinelui sunt împiedicate să explodeze într-un comportament periculos sau inacceptabil pur și simplu prin expedierea lor. Interzicerea pulsiunilor nu rămâne întotdeauna reprimată și poate necesita suprimarea energiei libidinale.

Freud a descris o varietate de mecanisme de apărare, prin care eul se apăra împotriva gândurilor, amintirilor sau dorințelor neplăcute. Realitatea mecanismelor de apărare este larg acceptată de psihologii de astăzi.

Freud credea că cea mai importantă contribuție a lui a fost teoria sexuală. El a acordat o mare importanță evenimentelor din copilărie și impulsurilor interzise pe care acestea le implicau. Cercetarea științifică nu susține aceste idei.

 
De ce îţi curge nasul când e frig afară De ce îţi curge nasul când e frig afară(0)

 

De ce îţi curge nasul când e frig afară.În această perioadă, e inevitabil să ieși afară în frig și să te trezești că îți curge nasul de parcă cea mai cumplită răceală te-a lovit de nicăieri.

Între 50 și 90% din oameni au parte de un nas care curge când vine frigul. Se numește rinită indusă de frig sau nasul schiorului. Cei care suferă de astm, eczemă sau guturai sunt mai predispuși să aibă parte de asta.

Atunci când inhalezi aer la temperaturi sub zero grade, temperatura aerului din spatele nasului este undeva între 26 și 30 de grade Celsius. Umiditatea acelui aer este de obicei de 100%, indiferent de temperatura aerului inspirat. Cu alte cuvinte, nasul face exact ceea ce trebuie astfel încât aerul pe care îl inspirăm să fie umed și cald înainte de a ajunge la plămâni.

Acest lucru se datorează nervilor din nas, care sunt stimulați de aerul uscat și rece și trimit semnale către creier. La rândul său, el răspunde prin creșterea fluxului de sânge către nas. Vasele de sânge dilatate încălzesc aerul care trece prin ele. Mai mult, nasul începe să producă mai multe secreții prin glandele mucoase pentru a umidifica aerul care îl traversează. Aerul rece stimulează însă și celulele sistemului imunitar din nas. Ele determină creșterea producției de lichide. Poți pierde între 300 și 400 ml de fluide pe zi în acest mod.

Căldura și pierderea de apă sunt strâns conectate. Mai exact, încălzirea cavităților nazale dac ca mucoasa să fie mai rece decât temperatura internă a corpului. Concomitent, apa se evaporează pentru a umidifica aerul. Acest proces de evaporare are nevoie de cantități mari de căldură pentru a se desfășura – căldură pe care o ia de la nas. Ca răspuns, fluxul de sânge către nas crește, pentru a încălzi aerul. Când acest proces de compensație devine „hiperactiv”, umezeala în exces începe să apară – și de aici nasul care curge când e frig afară.

Cel mai bun tratament este să iei cu tine șervețele sau batoste. Totuși, anumite spray-uri nazale cu proprietăți anti-colinergice și anti-inflamatorii ar putea fi, de asemenea, de folos.

 

 
Nu mai arunca painea, fa bere din ea ! Nu mai arunca painea, fa bere din ea !(0)

Nu mai arunca painea, fa bere din ea. Britanicii arunca anual 900.000 tone de paine, adica aproape jumatate din cantitatea produsa pe insula. Pentru a limita risipa, Asociatia Feedback a gasit o solutie originala: transforma painea nevanduta in bere. Americanii, brazilienii si africanii le urmeaza deja exemplul.

Adaugate intr-o cuva incapatoare din inox, crutoanele de paine proaspata se transforma pe data in ingredient al berii Toast Ale. Se intampla la fabrica de bere Wold Top, aflata in comitatul englez Yorkshire.

"Inlocuim o parte din malt cu paine", a explicat Alex Balchin, directorul fabricii de bere. Acesta produce din 2016 sortimentul special de bere pentru asociatia Feedback, angrenata in lupta impotriva risipei alimentare.

Crutoanele sunt usor de procurat si provin de la o fabrica de sandvisuri din apropiere care foloseste doar partile moi ale feliilor de paine, nu si coaja. La fel de bine se poate folosi paine ramasa pe stoc, in magazine si restaurante.

Esti pasionat de cumparaturile online? Atunci e momentul sa descoperi si tu adevaratul credit online de la Libra Internet Bank, prin care poti obtine rapid pana la 20.000 de lei, cu o dobanda avantajoasa (DAE 10,94%). Este primul credit pentru care nu trebuie sa treci deloc pe la banca! Iar banii iti intra in cont in doar cateva minute. Asta da breaking news! Afla mai multe.

Sortimentul de bere Toast Ale a fost creat de Tristram Stuart fondatorul Asociatiei Feedback. El s-a inspirat din activitatea producatorilor de bere din Bruxelles care au lansat sortimentul "Babylone".

Bere dupa reteta babilonieilor

"Belgienii mi-au spus ca babilonienii au inventat berea pentru a folosi painea si semintele care, altfel, ar fi ramas neutilizate. Era obiectivul initial al berii in urma cu mai multe mii de ani", spune Tristram Stuart.

Intreprinzatorul mai spune ca proiectul sau a fost gandit inca de la inceput astfel incat sa functioneze ca o retea globala.

"Am vrut sa infiintez o companie care aduce laolalta furnizori si fabricanti locali, ca si asociatii de caritate locale. Asta ar face din Toast Ale un proiect international ce transforma painea neutilizata intr-o bere buna", a apreciat Tristam.

Ideea sa a prins deja la New York, dar si la Rio de Janeiro si la Cape Town.

Prima bere din gama Toast a fost prezentata lumii in timpul unei emisiuni a lui Jamie Oliver. Celebrul bucatar a gustat-o si a apreciat ca este "infloritor de minunata". In prezent, conceptul Toast ale include patru sortimente de bere: doua sunt Lager, una e Pale Ale si o alta e India Pale Ale.

Asociatia Feedback a postat pe siteul sau o reteta pentru obtinerea berii din paine, astfel incat tot cei interesati sa o poata face.

Pana acum, in Marea Britanie nu mai putin de 9,75 tone de paine au fost folosite pentru obtinerea a 300.000 de litri de bere Toast.

 
Cele mai bune alimente care îţi taie pofta de mâncare Cele mai bune alimente care îţi taie pofta de mâncare(0)

Iată care sunt cele mai bune alimente care îţi taie pofta de mâncare.Mănâncă inteligent prin alegerea alimentelor bogate în substanțe nutritive care oferă o senzație de sațietate pentru o perioadă mai lungă decât cele obișnuite. Se spune despre ele că acționează ca o pastilă împotriva foamei.

Iată care sunt aceste superalimente!

Ouăle
Oul este superalimentul care nu trebuie să lipsească de pe farfurie la micul dejun. Datorită proteinelor, vitaminelor, seleniului, zincului, cuprului, fierului și grăsimilor sănătoase, oul este considerat o pastilă naturală antifoame. Recomandat este să fie mâncat fiert (moale sau tare, după preferință).

Legumele și fasolea
Atât legumele, cât și fasolea sunt sănătoase și sunt surse importante de substanțe nutritive (vitamine, minerale, fibre, fier și acid folic), îmbunătățind digestia și oferind sațietate. Ele pot fi consumate sub orice formă, la mic-dejun, prânz și cină.

Migdalele
Datorită proteinelor, grăsimilor monosaturate, fibrelor, vitaminei E, magneziului și fosforului, migdalele sunt considerate un superaliment. În plus, aceste substanțe nutritive previn poftele alimentare. Poți mânca migdale oricând, dar nu le alege pe cele sărate, recomandate sunt migdalele crude (bio). De asemenea, este important să știi că migdalele sunt bogate în calorii, așadar, nu trebuie să exagerezi cu ele.

Ciocolata neagră
Ciocolata este supralimentul preferat al multora dintre noi, mai ales cea care are 70-80% conținut cacao. Această ciocolată conține foarte mulți antioxidanți, are un indice caloric scăzut, plus că îmbunătățește circulația sângelui, ține sub control tensiunea arterială și este sățioasă. Așadar, de fiecare dată când simți nevoia de ceva dulce, mănâncă un cub de ciocolată neagră.

 
Care sunt cele mai des întâlnite coşmaruri ce ne bântuie nopţile? Care sunt cele mai des întâlnite coşmaruri ce ne bântuie nopţile?(0)

Care sunt cele mai des întâlnite coşmaruri ce ne bântuie nopţile?De mai bine de un secol, oamenii de ştiinţă analizează coşmarurile, iar rezultatele studiilor lor au dus uneori la descoperiri bizare. Informaţii bizare sunt şi acelea care dezvăluie cele mai des întâlnite coşmaruri ale oamenilor.

Înainte de a începe să discutăm despre cele mai comune coşmaruri ar trebui să lămurim la ce ne referim când spunem „coşmar”. Un adevărat coşmar , aşa cum este descris de specialişti astăzi, este un vis perturbator şi intens din punct de vedere emoţional care îl face pe visător să se trezească. În cazul în care vânătorul nu se trezeşte în timpul visului, atunci specialiştii susţin că el a avut doar un vis urât.

Estimările arată că doar 5% dintre adulţi suferă coşmaruri regulat şi cu toate acestea majoritatea oamenilor (statisticile diferă în funcţie de studiu, dar în general este vorba de 70% - 90%) au avut un coşmar cel puţin o dată în viaţă.

În mod foarte ciudat, ştim destul de puţine lucruri referitoare la ceea ce visează oamenii cu adevărat atunci când au coşmaruri. În mare, problema este că, de cele mai multe ori, coşmarurile descriu lucruri foarte personale.

Într-un studiu, Antonio Zadra, specialist în studierea somnului de la Universitatea din Montreal, enumeră câteva motive pentru care avem nevoie de conturarea unei imagini mai cuprinzătoare a conţinutului unui coşmar. Pe baza unei meta-analize ce a cuprins 12 studii la care au luat parte 1935 de adulţi, Zadra a concluzionat că astfel de investigaţii tind să „varieze mult în funcţie de populaţia examinată şi în funcţie de instrumentele folosite”. În majoritatea studiilor, spune Zadra, cercetătorii au folosit chestionare şi interviuri, însă el susţine că cea mai bună metodă este utilizarea unui jurnal în care participanţii să îşi noteze zilnic visele.

„Chestionarele sau instrumentele similare de retrospectivă pot duce la povestirea inexactă a unor coşmaruri din cauza naturii fragile a amintirii viselor”, a explicat Zadra.

„Atunci când sunt rugaţi să îşi amintească un coşmar, majoritatea subiecţilor au tendinţa de a-şi aminti, în general, vise intense, neobişnuite şi nu experienţele tipice. Acest lucru ar putea explica de ce, în studiile realizate prin chestionare şi interviuri, coşmarurile legate de teme precum căderea în gol sau zborul apar mai des decât în cazul jurnalelor”, a mai explicat specialistul.

Cele mai des întâlnite coşmaruri

Unul dintre primele studii care au investigat temele coşmarurilor des întâlnite a fost coordonat de psihologul Hulsey Cason, în anii `30. La această cercetare au fost intervievaţi adulţi sănătoşi, adulţi „nebuni”, copii şi studenţi orbi. Pe baza acestor interviuri la care au luat parte cei 258 subiecţi, cele mai des întâlnite teme au fost referitoare la :

1. Animale (27%)

2. Senzaţia de a fi urmărit (27%)

3. Familie/casă (26%)

4.Moarte/crimă (22%)

5. Cădere (21%)

6. Alte subiecte (19%)

7. Accidente (17%)

Desigur, acest studiu include limite precum faptul că participanţii nu au ţinut un jurnal al viselor şi faptul că în lucrare nu se specifică dacă definiţia coşmarului a inclus criteriul trezirii în timpul visului.

Un alt studiu similar a fost realizat în 1988 de psihologul Dierdre Barrett, de la Harvard, şi a inclus 79 de participanţi.

Rezultatele au dus la alcătuirea unui alt top cu cele mai frecvente coşmaruri, care arată astfel:

1. A fi urmărit/ă (72%)

2. Moartea unui membru al familiei sau a unui prieten (64%)

3. Căderea (53%)

4. Propria moarte (39%)

5. Animale/monştrii (33%)

6. Război/violenţă/dezastre naturale (24%)

În 1978, Scott Lawrence şi Anthony Celluci de la University of North Carolina-Greensboro au realizat un studiu în care nu numai că le-au cerut subiecţilor (29 de subiecţi care aveau frecvent coşmaruri) să menţină un jurnal, dar este primul studiu care ia în considerare criteriu trezitului.

În urma acestui studiu s-a constatat că cele mai des întâlnite coşmaruri sunt:

1. Ameninţare la adresa integrităţii fizice (16%)

2. Răni/ Moartea altora (15%)

3. Conflicte interpersonale (15%)

Unul dintre cele mai mari şi cuprinzătoare studii realizate asupra coşmarurilor a fost publicat în 2010 de Michael Schredl of the Central Institute of Mental Health din Germania. Schredl a examinat conţinutul tematic al coşmarurilor pe un eşantion de peste 1000 de adulţi (indivizi cu vârsta peste 16 ani) care declaraseră că experimentează mai multe coşmaruri de-a lungul anului. Rezultatele au indicat cele mai întâlnite coşmaruri sunt referitoare la:

1. Cădere (40%)

2. Urmărire (26%)

3. Senzaţia de a fi paralizat (25%)

4. Întârzierea la un eveniment important (24%)

5. Dispariţia sau moartea unei persoane apropiate (21%)

Scopul studiului realizat chiar de Zadra a fost de a „obţine o descriere amplă şi comparativă a viselor urâte şi a coşmarurilor”. Studiul a fost realizat pe un eşantion mare şi a fost realizat pe baza jurnalelor ţinute de participanţi.

Astfel, Zadra a colectat 10.000 de relatări legate de vise urâte şi coşmaruri. Dintre acestea, doar 253 de coşmaruri şi 431 dintre visele urâte raportate de 331 subiecţi au fost destul de detaliate pentru a fi folosite în analiză.

Astfel, primele 5 cele mai des întâlnite coşmaruri au fost cele legate de:

1. Agresiune fizică (48.6%)

2. Conflicte interpersonale (21%)

3. Eşec sau neputinţă (16.2%)

3. Moarte şi probleme de sănătate (9.1%)

4. Griji sau teamă (8.7%)

Sursa: io9

 
Ia-ţi un câine dacă vrei să ai  o inimă sănătoasă Ia-ţi un câine dacă vrei să ai o inimă sănătoasă(0)

Necuvântătoarele sunt companioni speciali în viața fiecărui om, însă puțini știu că ei pot influența cu adevărat starea fizică și pe cea mentală, aducând numeroase beneficii pentru sănătate.Animalele de companie pot îmbunătăți sănătatea inimii, reglând nivelul presiunii sângelui, arată mai multe studii efectuate în Statele Unite.

Deținătorii unui câine sau ai unei pisici au făcut mai bine față stresului, iar bătăile inimii au revenit mai rapid la ritmul normal în urma unor situații solicitante, spre deosebire de cei care nu erau stăpânii unui animal.

Totodată, cercetătorii au descoperit că deținătorii de animale de companie au nevoie de mai puține consultații medicale, își iau mai puține zile libere pe motiv de boală și au o activitate fizică mai mare decât ceilalți.

Încurajează socializarea

Persoanele introvertite pot deveni mai prietenoase atunci când petrec timp cu un animal de companie. Cu un efect similar al momentelor petrecute alături de familie sau de prieteni apropiați, necuvântătoarele reduc starea de singurătate și izolare. De exemplu, studiile arată că plimbarea unui câine prin parc crește interacțiunea socială cu străinii, îmbunătățind abilitățile de comunicare.

Micile grimase ale unui animal de companie pot fi cea mai bună terapie pentru persoanele care se luptă cu depresia. Joaca cu aceștia poate crește nivelul de serotonină și dopamină din corp, hormoni care induc starea de fericire.

Îmbunătățesc starea de spirit a persoanelor în vârstă

A avea un animăluț presupune responsabilitate, iar cei în vârstă care au în preajmă un astfel de camarad posedă o stare de bine generală mai accentuată decât ceilalți, depășind mai ușor momentele de anxietate. În plus, sunt mai activi și fac mai multă mișcare, putând avea mai multă grijă de ei înșiși.

 
S-a asezat o musca pe mancarea ta? Ar trebui aruncata S-a asezat o musca pe mancarea ta? Ar trebui aruncata(0)

S-a asezat o musca pe mancarea ta? Majoritatea persoanelor pe mancarea carora se asaza o musca o gonesc si isi continua masa gandindu-se ca nimic rau nu s-ar putea intampla. Insa, un nou studiu sugereaza ca aceste insecte pot transmite bacterii mult mai periculoase decat se credea anterior, chiar si in urma unor "vizite" foarte scurte pe alimente, ceea ce inseamna ca hrana contaminata este mai bine sa fie aruncata, informeaza The Telegraph.

O echipa de cercetatori de la Colegiul stiintific Eberly din cadrul Universitatii Pennsylvania din Statele Unite a descoperit ca musca obisnuita poate transmite Salmonella, E-coli si chiar bacteriile ce provoaca ulcer stomacal (Helicobacter pylori) si septicemie.

Potrivit oamenilor de stiinta, mustele din zonele urbane - a caror prezenta poate duce la declansarea unor epidemii si este de multe ori trecuta cu vederea de responsabilii din domeniul sanatatii publice - pot fi purtatoare a mai multe bacterii decat exemplarele similare din mediul rural. Prin urmare, cercetatorii sugereaza ca este indicat sa se evite consumul de alimente in parcurile din orase.

"Oamenii cunosteau cate ceva despre agentii patogeni transmisi de muste, insa nu aveau nicio idee cu privire la masura in care se intampla acest lucru si la modul in care acestia sunt transferati", a declarat doctor Donald Bryant, profesor de biotehnologie in cadrul universitatii amintite.

Esti pasionat de cumparaturile online? Atunci e momentul sa descoperi si tu adevaratul credit online de la Libra Internet Bank, prin care poti obtine rapid pana la 20.000 de lei, cu o dobanda avantajoasa (DAE 10,94%). Este primul credit pentru care nu trebuie sa treci deloc pe la banca! Iar banii iti intra in cont in doar cateva minute. Asta da breaking news! Afla mai multe.

"Suntem de parere ca aceste concluzii demonstreaza un mecanism de transmitere a agentilor patogeni care a fost ignorat de responsabilii din domeniul sanatatii publice", a atras acesta atentia.

In urma analizei unei colectii de microbi prelevati din organismul si de pe corpul mustelor Musca domestica si Chrysomya megacephala s-a descoperit ca prima poate fi purtatoare a 351 de tipuri de bacterii, iar cea de-a doua este capabila sa transmita 316 tipuri de bacterii. O mare parte dintre aceste bacterii pot fi transferate omului de ambele specii de muste.

Cel mai probabil, mustele preiau aceste bacterii in urma contactului direct cu fecale si materii aflate in stare de descompunere de care se folosesc pentru a-si depune ouale.

Doctor Stephan Schuster, director de cercetare la Universitatea Tehnologica Nanyang din Singapore, a descoperit ca cei mai multi microbi erau transferati de pe o zona pe alta prin intermediul picioarelor, acest lucru sugerand ca si in cazul unei foarte scurte opriri a unei muste pe mancare aceasta poate transmite bacterii. "Picioarele si aripile prezinta cea mai mare diversitate microbiana din corpul unei muste; se poate spune, asadar, ca bacteriile se folosesc de muste pe post de navete", a spus specialistul.

De asemenea, s-a demonstrat ca prezenta unei muste pe alimente poate provoca formarea unei colonii microbiene "in cazul in care noua suprafata sustine dezvoltarea bacteriana", a precizat Schuster.

Pe de alta parte, oamenii de stiinta au relevat si un posibil rol pozitiv a acestor insecte care pot fi utilizate pe post de "drone vii" trimise in cautare de microbi. "Mustele pot fi eliberate in mod intentionat pe post de drone bionice autonome chiar si in cele mai inguste spatii si crevase urmand ca ulterior, dupa recapturarea lor, sa ofere informatii privind materialul biotic pe care l-au intalnit", a adaugat doctor Schuster.

Cercetarea a fost publicata in jurnalul "Scientific Reports".

 
Ce să eviţi când călătoreşti cu avionul Ce să eviţi când călătoreşti cu avionul(0)

Indiferent dacă veţi avea un zbor scurt sau pe o distanţă lungă, este important să vă simţiţi confortabil în hainele pe care le purtaţi şi, în acelaşi timp, să evitaţi problemele. Bright Side oferă câteva sfaturi pentru călători despre lucruri şi mâncăruri pe care trebuie să le eviţi atunci când călătoreşti cu avionul.

1. Îmbrăcăminte sau bijuterii care conţin metal

Nu este o surpriză faptul că pantofii cu ornamente metalice mari sau bijuteriile de metal pot să îngreuneze progresul de verificare în zona de securitate. Ceea ce este neaşteptat este că unele pulovere strălucitoare ar putea avea fire metalice ţesute în ele. În timp ce puteţi elimina cu uşurinţă pantofii dacă este necesar, îndepărtarea unui pulover ar putea fi mai dificilă.

2. Haine strâmte

Evitaţi hainele strânse pe corp, mai ales când zborul dumneavoastră este mai lung de 4 ore. Persoanele aflate într-un zbor pe distanţe lungi sunt expuse riscului de TVP (tromboză venoasă profundă). TVP este un cheag de sânge care se formează într-o venă adâncă, de obicei la picior. Pentru a preveni acest lucru, purtaţi şosete speciale de compresie, îmbrăcaţi haine confortabile şi faceţi plimbări ori de câte ori puteţi.

3. Haine de vară

Chiar când zburaţi într-o ţară caldă şi sunteţi tentaţi să alegeţi îmbrăcăminte de vară pentru zbor, nu uitaţi că temperatura din avion poate fi surprinzător de rece. Având mai multe straturi de haine este esenţială pentru o călătorie confortabilă.

4. Lentile de contact

Într-un avion, umiditatea medie poate ajunge până la 20%, ceea ce va face ca lentilele să se usuce şi să provoace iritaţii ochilor dumneavoastră. Dacă aveţi un zbor lung, este recomandat să vă scoateţi lentilele, mai ales dacă dormiţi.

5. Tocuri înalte

Securitatea aeroportului vă va cere să vă scoateţi pantofii. Nu numai că tocurile pot fi folosite pentru a depozita obiecte interzise, ci au o bază de construcţie metalică care va declanşa cu siguranţă alarma. Nimănui nu i-ar placea să stea în picioarele goale pe podeaua aeroportului. În plus, picioarele dvs. s-ar putea umfla în timpul zborului, astfel încât pantofii strânşi ar trebui evitaţi.

6. Tricouri cu text ofensator

Nu veţi crede acest lucru, dar există oameni cărora li s-a interzis să se îmbarce în avion din cauza modului în care au fost îmbrăcaţi. Motivele pot fi multiple: decolteu prea mare, rochie scurtă, pantaloni cu turul lăsat, tricou ofensator, picioare goale sau chiar jambiere. În timp ce unele dintre aceste decizii sunt discutabile, încercaţi să rămâneţi rezonabil atunci când alegeţi vestimentaţia.

7. Parfum

În timpul zborului, veţi fi într-o zonă mică şi aglomerată. Evitaţi parfumurile grele de dragul celorlalţi pasageri. Un număr mare de oameni se simt iritaţi de produsele odorizante pe care le poartă alţii pe alţii, dar ar putea fi vorba, de asemenea, de persoane cu alergii şi astm.

De asemeni, incearca sa eviti aceste alimente si bauturi, pentru o digestie usoara si pentru a ajuta organismul sa treaca cu bine de zborul la peste 10.000 altitudine. Daca nu esti atent, risti sa te supui deshidratarii, balonarii, arsurilor si in general, unui disconfort care poate fi foarte usor evitat.

Produse pe baza de faina alba

Painea alba, covrigii, biscuitii sau sandwich-urile de tip wrap nu sunt o idee buna, inainte de zborul cu avionul. Aceste alimente cresc nivelul de zahar si de insulina din organism, la fel si cortizolul – hormonul stresului.

Sucul de rosii

Din motive necunoscute si inexplicabile, sucul de rosii este foarte popular in timpul zborului si asta de multa vreme. Chiar si azi, este in topul celor mai cerute bauturi, la bord. Insa, dupa o analiza simpla a sucului de rosii, descoperim ca acesta contine prea mult sodiu, ceea te duce la retinerea apei in organism. Mai bine, cere un pahar cu apa – stii ca, cel putin, te hidratezi!

Bauturile carbogazoase

De ce ai cere o bautura carbogazoasa, cand deja organismul este stresat din cauza presiunii aerului din cabina de zbor, ceea ce duce la balonare? Evita doza de suc, mai bine! Te poti abtine, cateva ore, corect? Apa este sfanta! Bauturile carbogazoase te vor umfla, la fel si alimente ca broccoli, conopida sau ceapa – daca iti sunt servite ca pranz sau cina, evita-le.

Chipsurile

Sincer, nu prea te ajuta la nimic: nu tin de foame si nu fac decat sa-ti provoace setea. In loc de o punga de chipsuri, mai bine pleci de acasa pregatita cu o punguta de nuci si seminte crude, pe care sa le ai la indemana cand ai chef sa rontai ceva. Pentru zborurile lungi, este o idee excelenta, plus ca sunt pline de proteine, fibre si de vitamine.

Alcoolul

Este diuretic si deshidrateaza si exact de asta nu ai nevoie cand calatoresti. Mai bine, consuma un pahar de vin, odata ce ai ajuns la destinatie!

Prajelile

Trebuie evitate, cu orice pret. Alimentele gatite astfel, ca deliciosii cartofi prajiti, trebuie eliminate din meniul calatoriei tale pentru ca au mult prea multe calorii, pot provoca arsuri, indigestie si sete.

 
Cum să elimini sarea din organism Cum să elimini sarea din organism(0)

Sfaturi despre cum să elimini sarea din organism.Sarea este condimentul care nu lipsește din nicio bucătărie din întreaga lume, ea fiind cea care-i dă gust mâncării. Dar studiile realizate de-a lungul anilor au arătat că sarea consumată în exces are efecte negative asupra sănătății.

Este adevărat că organismul are nevoie de sare sau sodiu pentru realizarea anumitor funcții, dar asta nu înseamnă că trebuie consumată în exces. De fapt, medicii susțin că este mai bine pentru sănătate să fie redus aportul zilnic de sare. Ea poate fi luată și din alte alimente.

Însă, este important să se știe că excesul de sare poate duce la grave probleme de sănătate – boli cardiovasculare, atac de cord și altele. În plus, sarea este principala cauză a retenției de lichide în organism.

Iată cum elimini acumularea de sare din organism:

Bei mai multă apă

Experții recomandă 6-8 pahare de apă pe zi. Apa este necesară pentru menținerea corpului hidratat, plus că stimulează eliminarea toxinelor și deșeurilor reține de corp prin urină. De asemenea, dacă suferi de retenție de lichide, este recomandat să crești cantitatea de apă băută zilnic.

Elimină sarea din alimentație

Chiar dacă sarea este un condiment esențial pentru majoritatea rețetelor, ar trebui să cauți alte alternative. De asemenea, ai putea să scazi cantitatea de sare consumată, mai ales dacă mâncarea este gătită de tine.

Înlocuiește sarea cu alte condimente

Eliminarea sării din alimentație este o sarcină ușoară atâta timp cât găsești alternativele potrivite. Cele mai sănătoase opțiuni sunt: usturoiul, piperul negru proaspăt, pudra de curry, pătrunjelul, oregano și rozmarin.

Practică exerciții fizice

Ar trebui să începi să practici zilnic un set de exerciții. Când mergi, dansezi, alergi, pedalezi ori mergi la spa organismul elimină excesul de sare și impuritățile prin transpirație. Nu uita să iei cu tine o sticlă cu apă pentru hidratare după antrenamentul fizic.

 

Abonare

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Contacts and information

Social networks

Most popular categories

Buy This Theme
© 2011 Gadgetine Wordpress theme by orange-themes.com All rights reserved.