Italia, Războiul Găleţii de Stejar

Italia, Războiul Găleţii de Stejar

Italia, Războiul Găleţii de Stejar. În 1325, două armate s-au ciocnit în ceea ce astăzi se numeşte Castello di Serravalle din regiunea Emilia-Romagna, Italia. Pierderile au fost majore: câteva mii de oameni au fost sacrificaţi pentru o... găleată! În acelaşi timp, războiul a schimbat cursul istoriei Italiei, cu conflicte ce au continuat timp de secole şi asigurând supremaţia papală. Totul de la o simplă găleată cu ceva bogăţii, cu siguranţă mult prea puţine ca să acopere costul unei campanii militare.

Contextul este însă unul mai complex şi a început în octombrie 1154 când Frederick Barbarossa, împăratul Sfântului Imperiu Roman şi regele Germaniei, a invadat Italia. Frederick a făcut acest lucru pentru că în viziunea lui el, cu titlul său de împărat, era trimisul lui Dumnezeu pe pământ şi nu papa, scrie War History Online.

Desigur, italienii nu au fost de acord. Papa Ioan al XII-lea l-a încoronat pe primul împărat al Sfântului Imperiu Roman şi, bazat pe această logică, papii erau mesagerii lui Dumnezeu şi nu împăraţii.

Frederick a capturat oraşele Milan, Tortona şi Pavia, unde a devenit şi regele Italiei. Apoi a luat Bologna şi Toscana. A ajuns la Roma pentru a discuta cu Papa Alexandru al III-lea, dar nu s-a rezolvat nimic, iar acesta şi-a continuat campania militară până la înfrângerea sa în Bătălia de la Legnano, pe 29 mai 1176. Frederick a fost forţat să se întoarcă în Germania, dar războiul a creat o diviziune care va dura timp de multe secole.

Pe de-o parte erau ghibelinii care îl susţineau pe împărat, iar pe de cealaltă parte, guelfii îl susţineau pe papă. În acea vreme, Italia nu era o ţară unificată, ci o grupare de mai multe oraşe-stat care creau alianţe sau, în acest caz, porneau războaie. Ca rezultat, Modena era a ghibelinilor, iar Bologna aparţinea guelfilor.

Citeşte şi :  Reforma Protestanta a lui Martin Luther si implicaţiile politico-sociale

Italia, Războiul Găleţii de Stejar
Italia, Războiul Găleţii de Stejar

Conflictul dintre împărat şi papă a complicat situaţia

Cele două oraşe apropiate (aproximativ 50 de kilometri între ele) au menţinut tensiunile ridicate, iar în 1296, cei din Bologna au atacat teritoriul Modenei, ocupând Bazzano şi Savigno. Astfel de conflicte la graniţă deveniseră ceva obişnuit, remarcându-se prin evenimente în lanţ de cuceriri şi pierderi de teritorii.

În 1309, Rinaldo ”Passerino” Bonacolsi a devenit conducătorul lui Mantua, Modena, Parma şi Regio. Sub conducerea sa, au avut loc mai multe atacuri asupra teritoriilor bologneze, astfel Papa Ioan al XXIII-lea l-a declarat pe Bonacolsi inamicul Bisericii.

Ca o măsură împotriva lui, papa oferea indulgenţe oricărei persoane care ataca proprietăţile acestuia.

La începutul anului 1325, conflictele de la graniţă au crescut în intensitate. În iulie, bolognezii au atacat fermele din Modena, au măcelărit oamenii şi au pârjolit câmpul înainte să se retragă. De asemenea, au tâlhărit unele zone şi s-au întors la Bologna pentru a-şi prezenta captura de război. Luna următoare au realizat acelaşi lucru.

Bonacolsi s-a răzbunat în septembrie când trupele sale au capturat fortul Montoveglio. Localizat la doar 15 kilometri de Bologna, fortul a căzut foarte uşor din cauza slabei pregătiri. Profitând de haos şi confuzie, unii soldaţi au reuşit să pătrundă în Bologna. În centrul oraşului era puţul principal unde se găsea şi o găleată de lemn (de stejar) cu câteva obiecte valoroase. Soldaţii au furat găleata şi conţinutul acesteia, apoi au pus-o lângă puţul din Mondena, în semn de mândrie şi în acelaşi timp batjocură la adresa inamicilor.

Găleata, pretextul unui război care mocnea de secole

Citeşte şi :  În Biserica Sfântului Mormânt nu poate fi îngropat Iisus

Cei din Bologna au cerut returnarea găleţii. Desigur, cererea a fost refuzată, ceea ce a determinat declanşarea unui război total. Până acum, micile conflicte au fost doar joacă de copii.

Războiul Găleţii de Stejar a început într-o dimineaţă de vineri, pe 15 noiembrie 1325. Papa Ioan al XXIII-lea a condus o armată de 30.000 de soldaţi şi 2.000 de cavaleri. Cei din Modena aveau o forţă mai mică de doar 5.000 de pedestraşi şi 2.000 de cavaleri. În ciuda numărului mai mic, cei din Modena s-au mişcat mai repede, la lăsarea nopţii. Forţa mai mare a guelfilor a fost luată prin surprindere şi s-a retras la Bologna. Apoi, forţele lui Bonacolsi (care aveau în componenţă şi trupe germane trimise de împărat) au avansat către zidurile oraşului Bologna, dar în loc să-l asedieze, au atacat castelele din jur, anume Crespellano, Zola, Samoggia, Anzola şi Castelfranco. Aceştia au mai capturat 26 de nobili şi i-au dus în Modena ca ostatici.

Urmările nu au fost mai paşnice

Se estimează că 2.000 de oameni au murit de ambele părţi. În ianuarie, anul următor, a fost semnat un tratat, returnând Bolognei Monteveglio şi alte proprietăţi, dar pacea nu s-a instaurat.

Războaiele dintre ghibelini şi guelfi au continuat până în 1529 când Charles I al Spaniei, care era şi împăratul Sfântului Imperiu Roman, a invadat Italia. Acesta a forţat ca cele două facţiuni să se unească, ceea ce a dus la declinul ghibelinilor în favoarea papalităţii.

După război, găleata avea un loc de cinste în Modena şi era ţinută la Torre della Ghirlandina ca amintire a victoriei oraşului. Cea de astăzi este doar o replică, dar originalul este păstrat în Palazzo Communale.

 

Leave a Reply

2012en