Subscribe to RSS

Posts tagged as: stiinta back to homepage

Misterele antimateriei Misterele antimateriei(0)

Misterele antimateriei.Antimateria a fost una dintre cele mai interesante descoperiri ale fizicii în secolul 20. Puţină lume ştie însă că în fiecare zi se generează antimaterie şi că, mai mult decât atât, cercetările privind antimateria ne ajută să înțelegem modul în care funcționează Universul.

Antimateria este compusă din așa-numitele antiparticule. Se crede că pentru fiecare particulă de materie pe care o cunoaștem există o particulă companion de antimaterie, o particulă care este practic identică cu cea din materie obişnuită, dar cu o sarcină electrică opusă. De exemplu, un electron are o sarcină electrică negativă. Antiparticula sa, numită pozitron, are aceeași masă, dar o sarcină electrică pozitivă. Atunci când o particulă de materie se întâlnește cu propria sa antiparticulă, acestea se anihilează reciproc şi se generează fotoni.

Particulele de antimaterie au fost prezise pentru prima dată de fizicianul britanic Paul Dirac, atunci când acesta a încercat să combine teoria relativității cu ecuaţiile din mecanica cuantică care descriu comportamentul electronilor. Anterior, oamenii de știință s-au confruntat cu predicţia teoretică conform căreia particulele de materie ar putea avea o energie mai mică decât energia lor de „repaus”. Acest lucru părea imposibil la momentul respectiv, rezultând de aici că energia particulei ar putea fi negativă.

Cu toate acestea, Dirac a acceptat rezultatele ecuațiilor sale. El şi-a imaginat că toate nivelele energetice „normale” corespund particulelor „normale”. Cu toate acestea, atunci când o particulă ajunge pe un nivel energetic superior, ea ne apare ca o particulă normală care este însoţită de o particulă de antimaterie.

În ciuda scepticismului inițial, s-au descoperit exemple ale acestor perechi de particule-antiparticule. De exemplu, acestea sunt produse atunci când razele cosmice lovesc atmosfera Pământului. Există chiar dovezi că energia furtunilor produce antielectroni, adică pozitroni. Aceste particule sunt produse, de asemenea, în unele dezintegrări radioactive. Procesul de dezintegrare radioactivă este utilizat în spitale în tomografia cu emisie de pozitroni (PET-Positron Emission Tomography) care asigură o imagistică exactă a interiorului corpului uman.

În experimentele din cadrul Large Hadron Collider (LHC) se poate produce, de asemenea, materie şi antimaterie.

Misterul materie-antimaterie

Fizica prezice că în timpul Big Bang-ului s-a generat o cantitate egală de materie și antimaterie. Mai mult decât atât, se prevede că legile fizicii ar trebui să se păstreze în cazul în care o particulă este înlocuită cu antiparticula ei, o relație cunoscută sub numele de simetria CP. Cu toate acestea, Universul nu pare să se supună acestor reguli. El este format aproape în întregime din materie, așa încât unde este toată antimateria? Acesta este unul dintre cele mai mari mistere din fizică.

Experimentele au arătat că în unele procese de dezintegrare radioactivă nu se generează o cantitate egală de materie şi antimaterie. Cu toate acestea, această constatare nu este suficientă pentru a explica discrepanţa dintre cantitatea de materie și de antimaterie din Univers. În consecință, fizicienii de la LHC, în cadrul experimentelor ATLAS, CMS şi LHCb, dar şi alți fizicieni care studiază neutrinii, în cadrul experimentului T2K din Japonia, caută alte procese care ar putea explica misterul materie-antimaterie.

Alţi fizicieni, cum ar fi cei implicaţi în colaborarea ALPHA de la CERN, verifică dacă particulele de antimaterie au într-adevăr proprietăţi simetrice faţă de particulele de materie. Cele mai recente rezultate arată că un atom de antihidrogen (format dintr-un antiproton și un antielectron, sau pozitron) este neutru din punct de vedere electric cu o precizie mai mică de o miliardime din sarcina electronului. Alături de alte măsurători, acest lucru implică faptul că pozitronul are o sarcină electrică egală cu a electronului, dar de semn schimbat, cu o precizie mai bună de o parte dintr-un miliard. Acest rezultat confirmă aşteptările cu privire la proprietăţile antimateriei.

Cu toate acestea, mai există mistere la care încă nu avem un răspuns. Oamenii de ştiinţă încearcă să verifice în cadrul experimentelor dacă efectul gravitației asupra antimateriei este identic cu cel asupra materiei. În cazul în care aceste simetrii sunt încălcate, atunci va fi necesară o revizuire fundamentală a fizicii care va afecta nu numai fizica particulelor, ci și înțelegerea noastră asupra gravitației și a relativității.

În acest fel, experimentele cu antimaterie vor testa actualele cunoştinţe cu privire la mecanismele fundamentale de funcţionare ale Universului. Cine știe ce vom găsi?

 
Cum funcționează ratingul la Uber Cum funcționează ratingul la Uber(0)

Dacă te-ai întrebat cum funcționează ratingul la Uber, compania și-a făcut timp să-ți explice.

După o serie stufoasă de scandaluri de hărțuire sexuală, cei de la Uber au fost nevoiți să-l demită pe CEO-ul și fondatorul companiei. Sub un nou director, oficialii americani au recunoscut că în 2016 datele unui număr de 57 de milioane de utilizatori au devenit vulnerabile din cauza unui atac al unor hackeri. Pentru a pune paie pe foc, directorul de securitate al companiei a cumpărat liniștea hackerilor cu 100.000 de dolari, ca ulterior să fie demis. E important de reținut că hackerii nu au avut acces la datele de card al șoferilor și utilizatorilor de Uber.

Totuși, serviciul a venit cu o serie de actualizări pentru aplicația Uber. Cel mai recent experiment al companiei americane poate fi văzut detaliat în clipul de mai jos. Acesta se referă la o metodă mult mai prietenoasă de acordare a ratingurilor împreună cu argumente suplimentare.

Practic, în loc să scrii câteva rânduri prin care să-ți motivezi decizia, sunt suficiente câteva tap-uri pe ecran, iar mesajul va ajunge la șofer. Același principiu se aplică și la client. În plus, din start vei vedea ce înseamnă fiecare număr de stele cu referire la calitate serviciilor de care ai beneficiat. Astfel, șoferii s-ar putea să aibă o idee mai bună vizavi de modul în care își pot îmbunătăți performanța, iar clienții s-ar putea să fie un pic mai corecți în privința notelor.

O altă particularitate interesantă pentru beneficiul șoferilor ține de faptul că orice ratinguri ancorate în argumente ce nu țin de șofer, precum aglomerația din trafic și impactul ei asupra duratei cursei, vor fi ignorate.

 
Cât de reală e legătura între acnee şi transpiraţie ? Cât de reală e legătura între acnee şi transpiraţie ?(0)

Transpiraţia duce la apariţia acneei ? Cât de reală e legătura între acnee şi transpiraţie ? Acneea reprezintă una dintre cele mai răspândite afecţiuni ale pielii indiferent de vârstă, fiind adesea vinovată de alte probleme, cum ar fi depresia, stima scăzută de sine şi disconfortul în societate.

Multe persoane sunt de părere că în spatele acestei afecţiuni se află transpiraţia, care ar favoriza apariţia şi răspândirea coşurilor.

Această afirmaţie este susţinută şi prin dovezi medicale sau reprezintă un simplu mit ?

Transpiraţia reprezintă un mecanism natural al organismului, fiind un lucru firesc ca oamenii să transpire destul de mult în timpul anotimpurile calde, dar uneori chiar şi la temperaturi mai scăzute, când sunt nervoşi, emoţionaţi sau furioşi.

În cazul transpiraţiei excesive apărute în lipsa unor factori cum ar fi temperaturile ridicate sau emoţii puternice, dar în combinaţie cu purtarea de îmbrăcăminte ocluzivă, sintetică, strânsă pe piele şi frecarea ei de piele, se întâmplă să fie observată dezvoltarea de foliculită, confundată frecvent cu acneea.

Atunci când transpiram în exces, în pori se acumulează celule moarte, exces de sebum şi chiar şi bacterii. Umezeala permite bacteriilor să se înmulţească rapid şi declanşează adesea o inflamaţie în interiorul pereţilor foliculilor de par, caz în care îşi face apariţia foliculita, o eruptie acneiformă persistentă şi rezistentă la tratament.

Aceasta are o distribuţie oarecum atipică în comparaţie cu acneea clasică, ce afecteaza mai ales obrajii şi fruntea. Agenţii microbieni cel mai frecvent prezenţi sunt bacteria stafilococ auriu şi ciuperca pityrosporum ovale sau malassezia furfur.

Foliculita se prezintă prin coşuri roşii si pustule care provoacă mâncărime, usturime sau disconfort. Apare de cele mai multe ori la nivelul zonelor acoperite si supuse frecarii precum spatele, umerii si pieptul dar si la nivelul gatului, scalpului si mai rar la nivelul fetei.

Uneori, se consideră în mod greşit că transpiraţia apărută ca urmare a exerciţiilor fizice, la sala de fitness de exemplu, reprezintă o cauză a apariţiei acneei. Conform medicilor, acest lucru este doar un mit, singurul lucru care ar putea favoriza apariţia unei episod de acnee după orele de sport fiind eventualitatea ca pielea să nu fie curăţată corespunzător.

Sfaturi pentru îngrijirea pielii

Un prim pas este evitarea hainelor prea strâmte, care se freacă de piele. Ba mai mult, dacă purtăm o pălărie, ochelari de soare, o cască în timpul practicării diferitelor sporturi sau alte echipamente de protecţie, este recomandat ca ele să fie curaţate frecvent deoarece aceste suprafeţe pot colecta murdărie şi sebum, care vor fi apoi transferate pe piele.

“Este recomandat să evităm contactul dintre mâini şi faţă, mai ales în timpul exerciţiilor fizice, când atingerea feţei va transfera pe piele bacterii. Cele din urmă se dezvoltă în medii umede, cum ar fi sala de gimnastică, iar contactul lor cu pielea va duce la posibila apariţie a pustulelor. Excesul de transpiraţie poate fi şters cu un prosop curat şi uscat, în niciun caz cu mâinile sau tricoul”, atenţionează specialistul dermatolog.

În cazul persoanelor care au părul lung, purtarea părului pe spate şi prinderea bretonului – dacă el există - poate împiedica rezidurile şi sebumul în exces să înfunde porii. O coadă de cal este recomandată mai ales în timpul exerciţiilor de fitness.

Deşi majoritatea machiajului de pe piaţă este noncomedogenic - deci nu ar trebui să înfunde porii, cste recomandat să nu fie folosit în timpul antrenamentului, ci să fie aplicat după.

În cazul necesităţii unui tratament medicamentios, este recomandat ca acesta să se facă la recomandarea medicului dermatolog.

 
Misterele gravitatiei Misterele gravitatiei(0)

Misterele gravitatiei

Gravitația este, probabil, cea mai cunoscută dintre cele patru forțe fundamentale. Aceasta ne influențează în fiecare moment al vieții noastre și pare și cel mai ușor de înțeles. La un nivel de bază este forța care permite Soarelui să mențină planetele pe orbitele lor și forța care ne ține pe Pământ. Însă, simplitatea aparentă a gravitației ascunde un fenomen profund, subtil și complex.

Când Newton a propus modelul său de gravitație universală, a fost extrem de criticat. Cum poate Luna „să detecteze” prezența Pământului și „să știe” că va fi trasă într-o anumită direcție? Totuși, din moment ce modelul lui Newton a fost atât de precis realizat, problema de acțiune-la-distanță a fost în mare parte dată uitării, asta pentru oamenii de știință din acele vremuri nu au reușit să-l deslușească pe deplin. Indiferent de modul prin care masele ajung să se influenţeze reciproc, pe baza modelului lui Newton se putea calcula mișcarea acestora. O altă dificultate a ajuns să fie problema cu 3 corpuri. Calculul mișcării gravitaționale a oricăror două mase a simplu, dar mișcarea a trei sau mai multe mase a fost imposibil de calculat exact în acea vreme.

La începutul anilor 1900 s-a constatat că de fapt gravitaţia nu este o forță. În modelul lui Einstein, gravitaţia nu este o forță, ci mai degrabă o deformare a spațiului-timp. Practic, masa îi spune spațiului cum să se curbeze, iar spațiul îi spune masei cum să se deplaseze. Relativitatea generală nu este doar un truc matematic pentru a calcula, în mod corect, forța gravitaţională cu care interacţionează obiectele. Aceasta face predicții unice cu privire la comportamentul luminii și materiei, care sunt diferite de predicţiile bazate pe ideea că gravitaţia este o forţă. Într-adevăr spațiul se curbează și, în consecinţă, obiectele sunt deviate şi nu mai urmează o traiectorie dreaptă, ca şi cum asupra lor ar acţiona o forță.

Astăzi, putem descrie cu exactitate mișcările stelelor și ale planetelor. Problema apare atunci când dorim să descriem obiecte mici cu gravitație puternică, cum ar fi cele mai vechi momente ale Big Bang-ului. Fără o teorie completă a gravitației cuantice nu vom înțelege pe deplin primele momente ale Universului. Știm din observații că Universul timpuriu a fost foarte mic și foarte dens. Conform relativităţii generale acest lucru însemnă că Universul a început ca o singularitate. Cu toate acestea, cei mai multe cosmologi nu cred că Universul a început ca o singularitate, dar fără o teorie a gravitației cuantice nu putem fi siguri.

Constanța cosmologică este în acord cu ceea ce observăm, dar există și alte modele teoretice pentru energia întunecată care respectă datele observaţionale. În cazul în care energia întunecată se datorează într-adevăr constantei cosmologice, atunci constanta trebuie să aibă o valoare foarte apropiată de zero, de aproximativ 10^-122. De ce ar avea o constantă o valoare atât de apropiată de zero? De ce ar exista această constantă dacă relativitatea generală nu o impune? Încă nu știm aceste lucruri…

 

Abonare

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Contacts and information

Social networks

Most popular categories

Buy This Theme
© 2011 Gadgetine Wordpress theme by orange-themes.com All rights reserved.